Mirin de Paisley

Sfântul Cuvios Mirin de Paisley (Merinus, Merryn) a fost un monah irlandez, ucenic al Sfântului Comgall la Bangor, și întemeietorul comunității din care a crescut mănăstirea Paisley, în Scoția. S-⁠a născut în jurul anului 565 și a adormit în jurul anului 620.

Dintr-⁠o familie nobilă, a fost dus de mic de mama sa la mănăstirea Bangor din comitatul Down, unde a ajuns mai târziu priorul ei. Tradiția spune că a mers la tabăra marelui rege al Irlandei ca să propovăduiască Evanghelia și că, nefiind primit, s-⁠a rugat; regele a suferit trei zile durerile nașterii soției sale, apoi a cedat și i-⁠a îngăduit să predice. Mirin s-⁠a rugat și pentru vindecarea lui. Mare parte din ce se știe despre el se amestecă cu legenda.

În jurul anului 580 a fost trimis în vestul Scoției și a ajuns pe locul unde se află azi orașul Paisley. Un căpitan al locului l-⁠a îndrăgit și i-⁠a dat un lan lângă râu, numit mai târziu „lanul Sfântului Mirin”. Acolo a ridicat prima biserică din Paisley. După adormirea sa, racla lui a devenit loc de pelerinaj, iar chipul lui, îmbrăcat în odăjdii de episcop, a fost gravat pe sigiliul mănăstirii. În Paisley un paraclis din vechea mănăstire îi poartă numele.

Este pomenit la 15 septembrie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.