Monegunda

Sfânta Cuvioasă Monegunda (numită și Monegund, Mongon sau Molmadund) a fost o pustnică din neamul francilor, care a murit în jurul anului 570. S-⁠a născut la Chartres, în Franța, și s-⁠a căsătorit, „după cum voiau părinții ei”. A avut două fiice, care au murit amândouă copile, de friguri. Cuprinsă de o mare mâhnire, pe care nimeni, nici soțul, nici prietenii, nu o putea mângâia, după cum scrie Sfântul Grigorie de Tours, a lăsat casa și a trăit ca pustnică într-⁠o chilie mică, hrănindu-⁠se cu pâine și apă. Grigorie, care a cunoscut-⁠o personal, i-⁠a scris viața în De Vita Patrum, văzând în ea pe femeia căsătorită care a făcut din durerea pierderii copiilor izvor de hrană duhovnicească pentru alții.

Faima ei a crescut prin minunile pe care le săvârșea. Cu încuviințarea soțului s-⁠a mutat la Tours, aproape de mormântul și de bazilica Sfântului Martin, unde au venit lângă ea și alte femei, care au întemeiat o mănăstire, numită St. Pierre-⁠le-⁠Puellier. Se spune că dădea săracilor pâinea ei din făină de orz pe care o frământa singură și dormea pe o mică rogojină. Sărbătoarea ei este la 2 iulie, zi în care o pomenește și calendarul ortodox, ca sfântă a Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfântă a Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.