Nicandru din Melitene

Sfântul Mucenic Nicandru din Melitene este pomenit împreună cu Sfântul Mucenic Ieron și cu alți creștini care au pătimit în Melitene, în vremea lui Dioclețian și Maximian. Pagina Azbyka este viața lui Ieron și nu îl numește pe Nicandru în text; el se numără printre însoțitorii lui.

Ieron

Ieron s-⁠a născut în Tiana, în Capadocia a doua, dintr-⁠o mamă evlavioasă, Stratonica. Când împărații au trimis în Capadocia pe Lisias, ca să-⁠i ucidă pe creștinii care nu se închină idolilor și să înroleze bărbații voinici în armată, Ieron a fost căutat ca om puternic și curajos. Considerând că un creștin nu poate sluji laolaltă cu închinătorii la idoli, a refuzat și i-⁠a pus pe fugă pe ostașii trimiși după el. Cu optsprezece creștini s-⁠a retras într-⁠o peșteră și s-⁠a apărat, până când un prieten al său, Chiriac, l-⁠a convins cu blândețe să iasă și să meargă la mama sa, o văduvă bătrână și oarbă. Ieron a plecat apoi spre Melitene, cu rudele Victor, Matronian și Antonie. Într-⁠o noapte i s-⁠a arătat un bărbat în veșminte albe, care l-⁠a încredințat că va primi în curând slava de la Împăratul ceresc. El le-⁠a spus tovarășilor că merge cu bucurie și că își încredințează mama lui Dumnezeu.

Mucenicia

În Melitene Ieron a fost închis cu alți treizeci și trei de creștini. Îndemnându-⁠i să nu aducă jertfă idolilor, a primit acordul lor. Înaintea lui Lisias, mărturisitorii au spus că se închină Creatorului cerului și al pământului. Lisias a poruncit să i se taie lui Ieron mâna până la cot, iar pe ceilalți i-⁠a bătut fără milă. Victor, rudă a lui Ieron, slăbit de bătăi, a mituit un scrib ca să-⁠i șteargă numele din listă și a fugit din temniță, dar a murit curând, pierzând și viața, și cununa muceniciei. Ieron l-⁠a plâns și i-⁠a lăsat rudelor testamentul: avutul din Pisidia surorii sale Teotimia, ca să facă pomenirea lui, restul mamei, iar mâna tăiată să fie dusă mamei și pusă într-⁠o casă din Vadisana, pe care s-⁠o ceară de la Rustic, dregătorul Ancirei.

A cincea zi Lisias i-⁠a dat din nou în judecată și, văzând că nu-⁠i poate clinti, i-⁠a osândit la bătaie și la sabie. Mucenicii au mers spre locul execuției cântând „Fericiți cei fără prihană în cale”, au îngenuncheat și au rugat pe Domnul să primească sufletele lor, iar capetele lor au fost tăiate. Antonie și Matronian au cerut trupul lui Ieron; Lisias a cerut pentru cap aur cât cântărea. Un om bogat, Hrisafie, a plătit răscumpărarea și a păstrat capul cu cinste. Lisias a căutat și mâna, dar cei doi au fugit noaptea cu ea spre patrie, iar trupurile mucenicilor au fost îngropate în taină de alți creștini. Stratonica a primit mâna fiului cu lacrimi și a făcut ce lăsase el. Hrisafie a ridicat mai târziu o biserică pe locul unde au fost tăiați sfinții și a așezat în ea capul mucenicului.

Pomenirea lor se face la 20 noiembrie, după stilul nou.