Nichita

Sfântul Ierarh Nichita a fost arhiepiscop al Aquileii, în nordul Italiei, din 454 sau 455 până în 485. În trecut, viața și faptele lui au fost amestecate cu cele ale lui Nichita de Remesiana, care a lucrat în Moesia Superioară, un alt sfânt.

În 452, hunii lui Attila au distrus Aquileia; după tradiție, Nichita și-⁠a găsit adăpost pe insula Grado, mai sigură de năvălitori, unde ar fi fost ridicată în vremea lui o catedrală, dar lucrarea a fost isprăvită abia mult mai târziu, înainte de sinodul din 579. Numele lui apare într-⁠o scrisoare a papei Leon cel Mare din 21 martie 458, în care papa se îngrijește de urmările morale ale distrugerilor, ale robiei și ale fugii, de pildă ce să se facă dacă un bărbat se întorcea din robie și găsea că văduva lui se recăsătorise. Pomenirea lui este la 22 iunie, dată fixată în Aquileia după Baronius, în locul vechii zile de 7 ianuarie. Urmașul lui a fost un Marcelian. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.