Nichita de la Kostroma

Cuviosul Nichita de la Kostroma (numit și Nichita de la Radonej, de la Borovsk, de la Serpuhov sau de la Vîsoțk) a fost monah rus, egumen și arhimandrit, ucenic al Cuviosului Serghie de Radonej. S-⁠a născut în anii 1360 (după un izvor, 1365) și a adormit în anii 1440 (după un izvor, în 1450). Este cinstit de Biserica Rusă între cuvioși. Pomenirea lui este la 23 ianuarie. Multe veacuri a fost sfânt cinstit local. În 1981 a fost trecut în Soborul sfinților din Radonej, iar în 2004 în Soborul sfinților din Kostroma.

S-⁠a născut, se crede, la Rostov, și, după tradiție, a primit numele Ioan. Familia lui era rudă cu Sfântul Serghie de Radonej. A fost învățat să citească și să scrie și de mic a arătat cucernicie. În tinerețe s-⁠a așezat la Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie, unde ajuta la hrana frăției, aducea apă și lemne și făcea prescuri. Acolo l-⁠a cunoscut pe Serghie de Radonej, al cărui ucenic a ajuns, și sub îndrumarea lui a fost tuns monah cu numele Nichita. În 1382 se crede că a mers la Serpuhov și a ajutat la întemeierea Mănăstirii Vîsoțk. La moartea lui Atanasie cel Bătrân, egumenul mănăstirii, Nichita a ajuns capul ei. A condus-⁠o între 1387 (după un izvor, 1395) și 1407, vreme în care ținutul a suferit de năvălirile tătarilor și lituanienilor. În 1414 a ajuns egumen al Mănăstirii Vîsoko-⁠Pokrovski din Borovsk și a fost învățătorul lui Pafnutie de la Borovsk.

După ce a slujit la mai multe mănăstiri, în anii 1420 s-⁠a retras la Kostroma, unde a întemeiat Mănăstirea Bobotezei (a Sfintei Anastasia). A condus mănăstirea douăzeci și patru de ani, până la moartea lui. Moaștele lui se află în cripta catedralei Bobotezei a mănăstirii, sub lespede.