Nicolae Copninski

Sfântul Mucenic Nicolae Copninski a fost un mirean din Ivanteevka, lângă Moscova, membru al consiliului bisericii, arestat în 1937 împreună cu protoiereul Alexandru Vârșinski și cu starostele Pavel Kuzovkov și mort în lagăr la 15 martie 1938.

Pagina Azbyka cuprinde viața celor trei: a Sfântului Sfințit Mucenic Alexandru Vârșinski, a lui Pavel Kuzovkov și a lui Nicolae Copninski.

Nicolae Copninski

S-⁠a născut într-⁠o familie de muncitor, a lui Ivan Copninski. A terminat în 1888 școala satului și s-⁠a angajat la biroul unui fabricant, Lîjin, unde a lucrat până în 1899, când a fost chemat în armată; a slujit patru ani, întâi ca soldat, apoi ca scriitor în regimentul 13 de infanterie Belozersk, cu garnizoana în orașul polonez Lomja. În 1903 s-⁠a întors la fabrică ca funcționar, iar între 1908 și 1914 a fost funcționar la Artelul unit al bursei din Moscova. În 1914 a fost chemat din nou, a slujit până în 1918 la intendența de geniu din Moscova și apoi a lucrat câmpul la Ivanteevka. Între 1921 și 1930 a fost funcționar la diferite fabrici. În 1930 a suferit un accident de cale ferată și a rămas invalid. Din 1935 a fost secretar al comisiei de revizie de pe lângă consiliul bisericii, și pentru aceasta a fost arestat în 1937. La interogatoriu a spus că îl vizita pe Kuzovkov pentru că acesta era președintele consiliului și el secretar al comisiei, că nu avea legături cu preotul Vârșinski, și că la ședința din februarie 1937 nu a spus nimic contrarevoluționar.

Cei trei

Protoiereul Alexandru Vârșinski s-⁠a născut la 6 martie 1873 în satul Kunganovo, ținutul Staritsa, gubernia Tver, în familia diaconului Andrei Vârșinski, mare cinstitor al Sfântului Ioan de Kronstadt. A absolvit seminarul din Tver în 1897 și a fost diacon și preot la Starița, apoi la Torjok, la biserica Sfântului Ilie, până la închiderea ei în 1927; apoi la catedrala Schimbării la Față până în 1931, și la biserica Nikolo-⁠Pustînskaia. În martie 1937, când renovaționiștii au pus mâna pe biserica din Torjok, a fost invitat la biserica Smolenskaia din Ivanteevka, unde a slujit până la arestare. La 21 noiembrie 1937 a fost arestat el, iar peste două zile Kuzovkov și Copninski, toți închiși la Taganka, în Moscova. Un diacon al bisericii, Alexandru Iakimanski, și un preot, Nicolae Uspenski, au dat în anchetă mărturii împotriva lor.

La 1 decembrie 1937 troica NKVD i-⁠a condamnat pe Vârșinski și Kuzovkov la moarte, iar pe Copninski la opt ani de lagăr. Cei doi au fost împușcați la 8 decembrie 1937 și îngropați în groapa comună de la Butovo. Nicolae Copninski a fost trimis în lagărele Mariinsk, în regiunea Kemerovo, și a murit acolo la 15 martie 1938.

Este pomenit la 8 decembrie, la 29 august (zi mobilă), în soborul sfinților din Kuzbas, la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.