Nicolae Erșov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Erșov a fost preot în gubernia Vladimir și apoi în regiunea Iaroslavl și a murit în detenție la 16 decembrie 1937.

S-⁠a născut la 14 aprilie 1888, în satul Riuminskoe din ținutul Alexandrov, gubernia Vladimir, într-⁠o familie de țărani. A învățat la o școală de două clase din Andreevskoe și până în 1912 a fost învățător la școala parohială din Nediurevo. La 19 septembrie 1912 a fost numit citeț la schitul de maici Sfântul Nicolae din Solba, ținutul Pereslavl, s-⁠a căsătorit cu Maria Vasilievna Lavrova, fiica unui diacon răposat, și a fost hirotonit diacon. A slujit ca diacon până la 25 martie 1918, când, prin alegerea dumei orășenești din Pereslavl, a fost numit preot la biserica de cimitir Boris și Gleb și hirotonit preot. În 1923 a fost mutat la biserica din satul Gorki, ținutul Iurievsk, unde a slujit până în septembrie 1930. Apoi consiliul bisericii din Pavlovskaia Pustoș l-⁠a chemat ca rector, cu o plată de aproximativ cincizeci de ruble pe lună. În 1924 rămăsese văduv. În anii de dezbinări și schisme a rămas credincios Bisericii Patriarhale, spunând că ține de „orientarea tihonistă”, și nu s-⁠a abătut nici de frică, nici de interes. Autoritățile care sprijineau schisma renovaționistă au făcut tot ce se putea ca bisericile „tihoniste” să nu poată exista, iar în aprilie 1931 biserica din Pavlovskoe a fost închisă și apoi redeschisă ca renovaționistă. Din ianuarie 1931 a slujit în satul Romanovo, regiunea Iaroslavl, iar din 1936, cu recomandarea protopopului Leonid Gilleariovski, a fost numit rector în satul Gorodișce. Și-⁠a împlinit cu râvnă îndatoririle păstorești, învățând enoriașii credința ortodoxă și credincioșia față de Biserică.

La 17 octombrie 1937 a fost arestat și acuzat de „participare la un grup antisovietic, dezonorarea construcției colhozurilor și agitație pentru răscoală”. La interogatoriu a respins toate acuzațiile. La 19 octombrie troica NKVD l-⁠a condamnat la opt ani de lagăr de muncă. După două luni, la 16 decembrie 1937, a murit în detenție în împrejurări necunoscute. A fost reabilitat la 24 iulie 1989, iar în august 2000 Sinodul arhieresc l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori.

Este pomenit la 16 decembrie, la 5 iunie, în soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, la 6 iulie, în soborul sfinților din Vladimir, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.