Nicolae Nekrasov

Sfântul Mucenic Nicolae Nekrasov a fost citeț la o biserică din Moscova și a murit pe drumul spre lagăr la 7 martie 1938, la vârsta de șaizeci și șase de ani.

S-⁠a născut în 1872 la Moscova, în familia citețului Nicolae Ilici Nekrasov și a Dariei Alexandrovna. Între 1881 și 1888 a învățat la școala teologică din Perervino, apoi la seminarul din Moscova (1888-1890) și la cel din Vifania, pe care l-⁠a terminat în 1897 „cu purtare foarte bună și note bune și foarte bune, la citirea și cântarea bisericească cu note excelente”. A fost hirotesit citeț în mai 1897. Între 1897 și 1903 a fost învățător al școlii parohiale de la catedrala Învierii din Volokolamsk și în 1903 a primit de la Sfântul Sinod o Biblie pentru slujirea de învățător. A fost citeț la biserica Sfântului Alexie, mitropolitul Moscovei, din Rogojskaia Sloboda, și din 1904 la biserica Nașterii Maicii Domnului din Vladîkino, de pe șoseaua Altufievo. Se păstrează informații despre înfățișarea lui: statură mijlocie, brunet, cu o bărbuță mică. Era căsătorit cu Ecaterina Petrovna și a crescut o fiică adoptivă, Nina Petrovna Remizova (1911-1957), nepoata lui rămasă fără părinți.

În noiembrie 1937 a fost arestat odată cu rectorul bisericii, preotul Ioan Hrustalev, și cu protodiaconul Serghei Stanislavlev, pe baza denunțului lui Grigore Rumianțev, ginerele părintelui Ioan. Anchetatorul i-⁠a spus că ar fi făcut agitație contrarevoluționară împreună cu ceilalți, iar el a răspuns: „Nu am făcut niciodată agitație contrarevoluționară și nu mă recunosc vinovat.” Martorii au iscălit procesele-⁠verbale întocmite de anchetatori. La 5 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte pe protoiereul Ioan Hrustalev, iar pe protodiaconul Serghei Stanislavlev, pe citețul Nicolae Nekrasov și pe cel care îi acuzase, Grigore Rumianțev, la zece ani de lagăr. Nicolae Nekrasov a fost trimis la secția Suslovo a lagărului Siblag și a murit la 7 martie 1938, pe drum, fără să ajungă la locul de ispășire. A fost reabilitat la 16 noiembrie 1957, iar la 27 martie 2007 Sfântul Sinod l-⁠a trecut între sfinții mucenici, la propunerea eparhiei Moscovei.

Este pomenit la 7 martie (zi mobilă), la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.