Nicolae Romanovski

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Romanovski a fost protoiereu în Nikolaev, pe Marea Neagră, și a fost împușcat într-⁠un lagăr din Kazahstan la 20 noiembrie 1937.

S-⁠a născut în 1869 în Nikolaev, gubernia Herson, dintr-⁠un neam preoțesc din tată în fiu. A făcut seminarul din Odesa, absolvit în 1890, și în același an a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Kaspiro-⁠Nikolaevka, unde a întemeiat o școală parohială. În 1895 a fost mutat la Nikolaev și repartizat bisericii Novokupeceskaia, ca al treilea preot. Din 1907 a fost cleric al bisericii grecești Sfântul Nicolae din Nikolaev și a îmbinat slujirea cu predarea religiei la prima gimnaziu de fete Mariinski, până la închiderea ei, în 1918. În Primul Război Mondial a organizat, cu darurile enoriașilor, un spital pentru răniți în Nikolaev.

În 1931 a fost arestat, iar la 15 august a fost condamnat la opt ani de lagăr de muncă, după care a fost trimis la Karlag, în regiunea Karaganda, din Kazahstan. După șase ani a fost arestat din nou în lagăr. I s-⁠a pus în sarcină că, „executându-⁠și pedeapsa în Karlag, Romanovski N. A., ca parte dintr-⁠un grup de foști preoți, a participat la organizarea «Bisericii adevărat ortodoxe», curent care nu recunoștea nici puterea sovietică, nici conducerea bisericească din URSS”, și că unul dintre scopurile grupului era să atragă de partea sa pe renovaționiștii dintre deținuți. La interogatorii protoiereul Nicolae „nu a fost de acord cu acuzațiile, nu s-⁠a recunoscut vinovat, deși nu a tăgăduit participarea la adunările foștilor preoți”. La 20 noiembrie 1937 a fost condamnat la moarte, iar sentința a fost executată.

Este pomenit la 20 noiembrie și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.