Nicon din Melitene

Sfântul Mucenic Nicon din Melitene este pomenit împreună cu Sfântul Mucenic Ieron și cu alți creștini care au pătimit la Melitene, în vremea lui Dioclețian și Maximian. Pagina Azbyka este viața lui Ieron și nu îl numește pe Nicon în text; el se numără printre cei care au pătimit cu Ieron.

Ieron s-⁠a născut la Tiana, în Capadocia a doua, dintr-⁠o mamă evlavioasă, Stratonica. Când Lisias, trimis de împărați, căuta în Capadocia bărbați puternici pentru oaste, Ieron a refuzat să slujească laolaltă cu închinătorii la idoli și a alungat ostașii trimiși să-⁠l prindă, apoi s-⁠a retras într-⁠o peșteră cu optsprezece creștini, până când prietenul său Chiriac l-⁠a îndemnat cu blândețe să iasă. Mergând spre Melitene, a primit în noapte o arătare a unui bărbat în veșminte albe, care i-⁠a vestit slava cerească, și și-⁠a încredințat mama lui Dumnezeu.

În Melitene a fost închis cu alți treizeci și trei de creștini și i-⁠a îndemnat să nu jertfească idolilor. Înaintea lui Lisias, Ieron a mărturisit că s-⁠a opus ostașilor, și i s-⁠a tăiat mâna, iar ceilalți au fost bătuți. Rudă a lui Ieron, Victor, a mituit un scrib și a fugit, dar a murit curând. Ieron a lăsat în testament averea surorii sale și a cerut ca mâna lui să fie dusă mamei. A cincea zi toți au fost osândiți la sabie; au mers spre moarte cântând un psalm și și-⁠au plecat genunchii să se roage, apoi li s-⁠au tăiat capetele. Un om bogat, Hrisafie, a plătit cu aur cât cântărea capul lui Ieron și l-⁠a păstrat cu cinste, iar mai târziu a ridicat o biserică acolo unde fuseseră tăiați mucenicii.

Pomenirea lor se face la 20 noiembrie, după stilul nou.