Nil Dorobanțu

Nil Dorobanțu, născut Nicolae la 1 august 1920 la Crainici, în Mehedinți, a fost ieroschimonah, stareț și duhovnic, cunoscut ca nebun pentru Hristos. A murit la 27 martie 1977 în satul natal. Este cinstit de unii credincioși ca sfânt, fără canonizare sinodală; cultul și canonizarea lui sunt susținute de unii și contestate de alții.

Fiul lui Dumitru și al Anei, a făcut liceul la Sfântul Sava din București, apoi Școala de Ofițeri de Infanterie, ieșind sublocotenent la vânători de munte. Și-⁠a dat demisia, spunând că nu vrea să lupte într-⁠un război în altă țară, cât timp Ardealul era ocupat; considerat dezertor, a scăpat de judecată cu un diagnostic medical. A urmat Teologia, Filosofia și Dreptul la București și s-⁠a licențiat în Teologie în 1947, cu nota 10, apoi a susținut în 1949 teza de doctorat Teoria Logosului Întrupat în viața duhovnicească, sub îndrumarea părintelui Dumitru Stăniloae.

A fost tuns monah în 1947, ca Nichifor, hirotonit ierodiacon în 1948 și ieromonah în 1949, iar în 1952 a primit schima mare, ca Nil, avându-⁠l nas pe ieromonahul Daniil Sandu Tudor. În anii 1950 a fost folosit de autoritățile bisericești pentru reîntoarcerea la Ortodoxie a greco-⁠catolicilor, a făcut misionarism în Transilvania și a contribuit la reorganizarea învățământului seminarial. A fost secretar eparhial, director de studii la mai multe seminarii monahale, stareț și duhovnic.

Între 1952 și 1956 a fost arestat de patru ori, ultima dată la 3 ianuarie 1956, pentru slujbe ținute în taină; a fost achitat la 24 aprilie 1956. La 27 noiembrie 1956 un consistoriu monahal l-⁠a caterisit și exclus din monahism, în lipsă, pentru încălcarea votului ascultării și folosirea preoției în chip necanonic. După aceea a slujit și predicat în casele credincioșilor și a slujit zilnic Liturghia într-⁠un paraclis amenajat în șopronul casei părintești. A îmbrăcat haina nebuniei pentru Hristos, o formă de viață puțin cunoscută în monahismul românesc. A refuzat tratamentul pentru tuberculoză și a murit la Crainici, îngrijit de ucenicul Toma Alexandru.

Au rămas mii de pagini de scrieri, publicate de o asociație care îi poartă numele, între ele Mistica, Cuvinte cerești și autobiografia duhovnicească. La deshumarea din 28 septembrie 2015 sicriul a fost găsit gol și fără capac. Unii autori leagă atitudinea lui de mișcarea mistică de la Vladimirești, iar un profesor susține că mișcarea numită Biserica Secretă a Maicii Domnului îi promovează canonizarea. Biserica nu l-⁠a canonizat.