Parascheva Makarova

Sfânta Cuvioasă Muceniță Parascheva Makarova, novice, s-⁠a născut în 1878 în satul Makarovo din ținutul Volokolamsk, gubernia Moscova, în familia lui Cosma Makarov, care avea pe lângă gospodăria țărănească un mic negoț în Moscova și în sat. După moartea lui, în 1907, familia a lăsat negoțul și a trăit doar din muncă pământului. Parascheva a făcut școala satului și în 1903 s-⁠a așezat într-⁠o mănăstire de maici din gubernia Kaluga, unde s-⁠a nevoit până la închiderea ei, în 1925. Apoi a trăit un timp în Moscova, iar în 1929 s-⁠a întors acasă, în Makarovo.

În octombrie 1937, la cererea agenților NKVD, sfatul sătesc a eliberat o adeverință potrivit căreia novica Parascheva avea legături strânse cu preoții și cu alți oameni ai bisericii, lua parte la înmormântări și prin cântarea ei aduna mulțimi în jurul celui adormit. La 9 februarie 1938 a fost arestată, închisă la Volokolamsk și interogată două zile mai târziu. A tăgăduit că ar fi făcut agitație contrarevoluționară și a refuzat să-⁠și recunoască vina.

În aceeași zi au fost interogați martori, țărani din același sat, care au semnat procese-⁠verbale în care anchetatorul scrisese că ea îi îndemnase, de Rusalii 1937, să meargă la biserică în loc de lucru, spunând că bolșevicii disprețuiesc biserica, dar Dumnezeu este și va fi, iar puterea sovietică va cădea curând. Se spunea că și de sărbătoarea Adormirii ar fi dus femeile la biserică și ar fi oprit lucrările câmpului. Ancheta s-⁠a încheiat la 15 februarie, iar la 25 februarie troica NKVD a osândit-⁠o la moarte. A fost dusă la închisoarea Taganka din Moscova și împușcată la 7 martie 1938, apoi îngropată în groapa comună de pe poligonul Butovo, de lângă Moscova.

Este pomenită la 7 martie, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.