Pavel și Iuliana din Siria

Sfinții Mucenici Pavel și Iuliana din Siria, frate și soră, au fost executați sub împăratul Aurelian (270-275) în orașul feniciean Ptolemais. Împăratul a trecut întâmplător prin Ptolemais, iar printre cei care l-⁠au întâmpinat a fost Pavel, care și-⁠a făcut semnul Crucii. L-⁠au arestat și l-⁠au aruncat în temniță. A doua zi, la judecată, și-⁠a mărturisit deschis și îndrăzneț credința în Hristos, pentru care a fost supus unor chinuri aspre. Iuliana, văzând suferința fratelui, a început să-⁠l înfiereze pe împărat pentru nedreptatea și cruzimea lui și a fost chinuită și ea.

I-⁠au bătut pe mucenici, le-⁠au sfâșiat trupurile cu cârlige de fier, i-⁠au ars pe grătare înroșite, dar n-⁠au putut frânge răbdarea minunată a mărturisitorilor Domnului. Trei soldați care îi chinuiau au fost izbiți de curajul mucenicilor și au crezut la rândul lor în Hristos; aceștia, numiți Cvadrat, Acachie și Stratonic, au fost executați pe loc. Chinuitorul a încercat s-⁠o ademenească pe Iuliana cu făgăduința căsătoriei dacă se leapădă de Hristos, dar sfânta a refuzat și a rămas statornică. Din porunca împăratului, au trimis-⁠o într-⁠o casă de desfrâu ca s-⁠o pângărească. Domnul a ocrotit-⁠o și acolo, iar oricine încerca s-⁠o atingă își pierdea vederea. Atunci împăratul înfuriat a poruncit să li se ardă din nou trupurile. Cei care vedeau suferința sfinților au început să murmure tare, iar Aurelian a poruncit să fie decapitați. Cu fața veselă, fratele și sora au mers la execuție cântând: „Căci Tu ne-⁠ai mântuit de cei ce ne necăjeau și ai rușinat pe cei ce ne urau” (Psalmul 43, 7). Sunt pomeniți la 17 august (stil nou; 30 august pe stil vechi).