Pelaghie din Cordoba

Sfântul Mucenic Pelaghie din Cordoba (Pelayo) a fost un băiat creștin din Asturias, în Spania, ucis la Córdoba în jurul anului 925 sau 926, pentru că a refuzat să se lepede de Hristos. S-⁠a născut în jurul anului 912. Unchiul său l-⁠a lăsat, pe când avea zece ani, ca ostatic la califul Abd al-⁠Rahman al III-⁠lea din al-⁠Andalus, în schimbul unei rude clericale prinse mai înainte, episcopul Hermoygius; schimbul nu a avut loc, iar Pelaghie a rămas trei ani prizonier. Califul i-⁠a oferit libertatea și alte daruri dacă va primi islamul, iar băiatul, rămas credincios, a refuzat statornic în toți anii temniței.

Pentru refuzul lui a fost chinuit șase ore și apoi, potrivit unor relatări, tăiat în bucăți; după altele, a fost aruncat dintr-⁠o catapultă peste zidurile cetății și, ieșind nevătămat, a fost decapitat. Moaștele i-⁠au fost duse la León în 967 și la Oviedo în 985. Povestirea muceniciei a scris-⁠o Raguel, preot din Córdoba, iar Hrotsvitha din Gandersheim a redat-⁠o în versuri. Este pomenit la 26 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.