Petru Făcătorul de minuni

Sfântul Cuvios Petru Făcătorul de minuni a fost episcop de Argos în veacurile al IX-⁠lea și al X-⁠lea. S-⁠a născut într-⁠o familie temătoare de Dumnezeu: întâi părinții, apoi frații lui, Pavel, Dionisie și Platon, s-⁠au făcut monahi. Petru a început o nevoință râvnitoare. Vestea slujirii lui a ajuns la episcopul Nicolae al Italiei (mai târziu patriarh al Constantinopolului), care a vrut să-⁠l hirotonească episcop, dar Petru s-⁠a socotit nevrednic și a ținut departe propunerea. Atunci Nicolae l-⁠a hirotonit episcop al Corintului pe fratele lui, Pavel, iar Petru a viețuit lângă el, în nevoința tăcerii. După un an au venit la episcopul Pavel argienii și au cerut ca sfântul Petru să le fie episcop. Rugămintea lungă și fierbinte a biruit și el a primit.

Ca episcop a purtat grijă cu râvnă de turma lui, ocrotea pe toți cei lipsiți și avea grijă mai ales de văduve și de orfani. A proorocit cu mult înainte ziua mutării sale și a trecut la Domnul la vârsta de șaptezeci de ani. Moaștele lui au fost mutate în 1421 de la Argos la Nauplia; de la moaștele izvorâtoare de mir ale arhiereului se făceau minuni și vindecări. Biserica Georgiei îl pomenește la 3 mai (stil vechi; 16 mai stil nou).