Petru Levitul

Petru Levitul (Pietro Levita) a fost ucenic și colaborator al Sfântului Papă Grigorie cel Mare și a adormit la Roma la 30 aprilie 605. Este cinstit ca fericit în Biserica Romano-⁠Catolică, iar cultul său a fost confirmat de papa Pius al IX-⁠lea în 1866.

Mai înainte de a fi papă, Grigorie l-⁠a avut tovarăș în mănăstirea Sfântul Andrei de pe Celio. După ce Grigorie a ajuns episcop al Romei, Petru a primit administrarea bunurilor Bisericii în Campania și în Sicilia. Întors la Roma, a fost hirotonit diacon și a trăit la curtea papală ca secretar al lui Grigorie; numele lui apare adesea în cele patru cărți ale Dialogurilor. Ioan Diaconul arată că, după moartea papei, Petru i-⁠a apărat cu tărie amintirea împotriva celor care îl învinuiau că a risipit averea Bisericii și cereau nimicirea scrierilor lui.

Trupul lui a fost așezat lângă cel al papei Grigorie și a fost mutat apoi, poate în veacul al VII-⁠lea, în dieceza Vercelli. În 1480 moaștele au fost aduse la Salussola. Martirologiul roman îl pomenește la 30 aprilie.