Pienție de Poitiers

Sfântul Pienție de Poitiers (Pientius) a fost episcop al cetății Poitiers, în Galia, în jurul mijlocului veacului al VI-⁠lea, și a adormit pe la 564. După listele episcopale ar fi al 27-lea episcop, dar al patrulea atestat istoric începând de la Sfântul Ilarie. Anul în care a ajuns episcop nu se cunoaște; predecesorul său, Daniel, este atestat o singură dată, la sinodul din Orléans din 541.

Viața Sfintei Radegunda povestește că episcopul Pienție și ducele Austrapiu au ajutat-⁠o mult să-⁠și zidească mănăstirea de la Poitiers, în jurul anului 544. După Grigorie de Tours, după moartea lui Clotar I, în 561, Austrapiu a fost hirotonit episcop, dar s-⁠a retras la Champtoceaux și a așteptat moartea lui Pienție înainte de a lua în stăpânire eparhia. După Chronicon din Maillezais, în vremea păstoririi lui Pienție s-⁠a zidit o biserică la Maille, care, după moartea lui, a devenit loc de pelerinaj în cinstea lui. Se știu puține altele. Martirologiul roman îl pomenește la 13 martie, după calendarul apusean (stil nou). Este sfânt al Bisericii nedespărțite.