Pompie din Cartagina

Sfântul Mucenic Pompie din Cartagina, numit și Publiu, a pătimit în vremea împăratului Deciu (249-251), în grupul Sfântului Mucenic Terențiu, împreună cu Africanus, Maxim, Zenon, Alexandru, Teodor și alții.

Împăratul dăduse un edict prin care toți supușii trebuiau să aducă jertfe idolilor. Când edictul a ajuns la cârmuitorul Africii, Fortunatian, acesta a adunat poporul în piață, a arătat uneltele de chin și a vestit că toți fără excepție vor jertfi. Mulți s-⁠au supus de frică, dar patruzeci de creștini în frunte cu Terențiu au declarat cu curaj credința lor în Mântuitorul. Fortunatian s-⁠a mirat de îndrăzneala lor și a întrebat cum pot, ei, oameni cu minte, să mărturisească drept Dumnezeu pe Cel răstignit de iudei ca un făcător de rele. Terențiu a răspuns că ei cred în Mântuitorul, Care a primit de bunăvoie moartea pe cruce și a înviat a treia zi. Văzând că Terențiu îi îmbărbătează pe ceilalți, Fortunatian l-⁠a aruncat în temniță împreună cu cei mai apropiați trei prieteni ai lui, Africanus, Maxim și Pompie.

Pe ceilalți mucenici, între care Zenon, Alexandru și Teodor, cârmuitorul a voit să-⁠i silească la lepădare. Nici îndemnurile, nici chinurile nu le-⁠au clintit credința: i-⁠au ars cu fier înroșit, le-⁠au turnat oțet peste răni, le-⁠au frecat rănile cu sare, i-⁠au zgâriat cu gheare de fier. Fortunatian i-⁠a dus apoi în templul idolilor și le-⁠a cerut din nou să jertfească; mucenicii au chemat pe Dumnezeu să surpe locașul nelegiuit, iar idolii au căzut cu zgomot și s-⁠au făcut țăndări, apoi s-⁠a prăbușit tot templul. Mâniat, cârmuitorul a poruncit să fie omorâți, iar ei și-⁠au plecat capetele sub sabie, slăvind pe Dumnezeu.

După executarea a treizeci și șase de mucenici, Fortunatian i-⁠a chemat pe Terențiu, Maxim, Africanus și Pompie, le-⁠a arătat pe cei uciși și le-⁠a cerut iarăși să jertfească. Ei au refuzat și au fost puși în lanțuri grele și lăsați să moară de foame în temniță. Noaptea un înger al Domnului le-⁠a scos lanțurile și i-⁠a hrănit, iar dimineața străjerii i-⁠au găsit întregi și plini de putere. Fortunatian a poruncit vrăjitorilor să aducă în temniță șerpi și alte târâtoare; străjerii, privind prin gaura din acoperiș, i-⁠au văzut pe mucenici rugându-⁠se neatinși, cu șerpii târându-⁠se la picioarele lor. Când vrăjitorii au deschis ușile, șerpii au sărit asupra lor și i-⁠au mușcat. Mâniat, cârmuitorul a poruncit să li se taie capetele. Creștinii le-⁠au luat trupurile și le-⁠au îngropat cu cinste în afara cetății.

Sfântul Pompie este pomenit la 26 martie, la 23 aprilie și la 10 noiembrie, după stilul nou.