Prim și Felician

Sfinții Mucenici Prim și Felician au fost doi frați, osândiți la moarte pentru Hristos în jurul anului 297, în vremea prigoanei lui Dioclețian. Martirologiul Ieronimian pomenește la 9 iunie numele lor, cu îngroparea la mila a paisprezecea de pe Via Nomentana, aproape de Nomentum (azi Mentana); se pare că erau originari de acolo.

Potrivit Faptelor lor, erau frați și patricieni, trecuți la creștinism, și se ocupau de săraci și de cei din temniță. Arestați, au refuzat să aducă jertfă zeilor cetății, au fost închiși și biciuiți. Judecătorul Promot i-⁠a adus pe rând înaintea lui, i-⁠a chinuit și a încercat să-⁠i înșele, spunând fiecăruia că celălalt s-⁠a lepădat, dar fără rezultat. Au fost tăiați cu sabia, sub Dioclețian, la Nomentum; Prim avea optzeci de ani. Deasupra mormintelor lor s-⁠a ridicat o biserică pe Via Nomentana.

Se pare că sunt primii martiri despre care se știe că trupurile le-⁠au fost îngropate din nou în interiorul zidurilor Romei: în 648, papa Teodor I a mutat oasele lor, împreună cu rămășițele tatălui său, în biserica Santo Stefano Rotondo, sub un altar al lor. Capela Sfinților Prim și Felician are mozaicuri din secolul al VII-⁠lea, în care cei doi stau de o parte și de alta a unei cruci împodobite cu pietre. Sunt zugrăviți și în bazilica San Marco din Veneția și în Capella Palatina din Palermo.

O tradiție din Bavaria spune că ar fi fost soldați romani și misionari în Chiemgau, unde Prim a găsit într-⁠o pădure un izvor tămăduitor; la Adelholzen, unde se află această fântână, este o capelă de la 1615 închinată lor. Sunt pomeniți la 9 iunie, ca sfinți ai Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfinți ai Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.