Proces și Martinian

Sfinții Mucenici Proces și Martinian (în latină Processus și Martinianus) au fost mucenici din Roma, foarte cinstiți acolo. Nu se cunosc anii în care au trăit, nici împrejurările morții lor; se știe doar că au fost îngropați într-⁠un cimitir din vremea apostolică pe Via Aurelia, la 2 iulie, în cimitirul lui Damasus, la a doua milă a drumului. După legendă, erau soldați din garda pretoriană, temnicerii Sfinților Apostoli Petru și Pavel în Închisoarea Mamertină. Apostolii i-⁠au convertit după ce a țâșnit minunat un izvor în temniță, iar Petru i-⁠a botezat în apa acestuia. Din porunca lui Nero au fost arestați, chinuiți și decapitați. O femeie credincioasă, Lucina, i-⁠a îngropat în cimitirul ei.

Cinstirea lor publică la Roma este din veacul al IV-⁠lea, poate al III-⁠lea; în veacul al IV-⁠lea s-⁠a ridicat o biserică peste mormântul lor, în care Sfântul Grigorie cel Mare a rostit în ziua pomenirii lor o omilie, vorbind despre prezența trupurilor lor și despre vindecările bolnavilor. Papa Pascal I (817-824) a mutat oasele lor într-⁠un paraclis din vechea bazilică Sfântul Petru; ele se odihnesc și azi sub altarul lor din transeptul sudic al bazilicii de azi, iar în 1605 au fost puse într-⁠o urnă de porfir. Sunt pomeniți la 2 iulie, ca sfinți ai Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfinți ai Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.