Quodvultdeus din Cartagina

Sfântul Quodvultdeus (în latină, „ceea ce voiește Dumnezeu”) a fost episcop al Cartaginei în veacul al V-⁠lea, scriitor bisericesc și corespondent al Fericitului Augustin. Alungat de vandali, a murit în surghiun, la Neapole, în 454.

S-⁠a născut la sfârșitul secolului al IV-⁠lea, în Africa, aproape sigur la Cartagina. În jurul anului 421, după tradiție, a fost hirotonit diacon de Augustin, care i-⁠a fost povățuitor duhovnicesc. Se păstrează câteva scrisori ale lui Augustin către el, iar el i-⁠a scris două, rugându-⁠l să alcătuiască o carte despre erezii; Augustin a scris atunci De haeresibus, pe care i-⁠a închinat-⁠o. Un cercetător german, Kappelmacher, a susținut că diaconul din aceste scrisori nu este același cu episcopul. Din 434 sau 435 până la sfârșitul vieții a purtat titlul de episcop al Cartaginei, pe care l-⁠a păstrat și în surghiun.

Când vandalii lui Genseric, adepți ai arianismului, au cucerit Cartagina în 439, Quodvultdeus a refuzat să primească credința ariană. Cu clericii rămași credincioși, între care episcopul Gaudiosus din Abitina, a fost urcat pe corăbii fără vâsle și fără pânze, sau, după tradiție, găurite, care au ajuns totuși la Neapole. La Neapole a scris Cartea făgăduințelor și prevestirilor lui Dumnezeu, a luat parte la lupta împotriva pelagianismului și, după tradiție, a adus la credința dreaptă zeci de goți ariani. Predicile lui s-⁠au păstrat multă vreme sub numele lui Augustin; abia în secolul al XX-⁠lea s-⁠a arătat că douăsprezece sau treisprezece dintre ele îi aparțin lui, între care cele despre Simbolul credinței, Împotriva iudeilor, păgânilor și arienilor, Despre vremea barbară și Împotriva celor cinci erezii. Cartea făgăduințelor a fost atribuită lui Prosper din Aquitania încă din secolul al VI-⁠lea. În predici îi mustra pe creștinii care preferau spectacolele de circ exemplului sfinților și al mucenicilor și socotea nenorocirile țării o pedeapsă de la Dumnezeu.

A adormit în 454 la Neapole și a fost îngropat în catacombele San Gennaro din Capodimonte; chipul său apare într-⁠un mozaic din Galeria Episcopilor. Se pomenește la 19 februarie, iar în arhidieceza Tunisului la 8 februarie.