Barbat din Benevento

Sfântul Barbat (sau Barbas) a fost episcop al Beneventului din 663 până la moartea sa, la 19 februarie 682, născut în jurul anului 610. A luat parte la sinodul de la Roma din 680 și, în 681, la al treilea sinod de la Constantinopol împotriva monoteliților, adică al șaselea sinod ecumenic. Este pomenit la 19 februarie și este unul dintre ocrotitorii Beneventului. Izvoarele noastre nu arată nicio pomenire ortodoxă a lui, ci doar o cinstire în Biserica Catolică, din vremea Bisericii nedespărțite.

Începuturile

S-⁠a născut în satul Vandano, lângă Cerreto Sannita, în ducatul Beneventului, spre sfârșitul păstoriei papei Grigorie cel Mare. Atunci Beneventul fusese cucerit de curând, în 590, de longobarzii ariani, de la romanii credincioși Treimii. După viața din secolul al IX-⁠lea a primit o creștere creștină și a petrecut mult timp citind Scripturile. A primit hirotonia îndată ce a avut vârsta și a fost folosit de episcopul din partea locului ca predicator, lucru la care avea mare dar. Puțin după aceea a fost numit paroh la biserica Sfântul Vasile din Morcone, unde predicile lui n-⁠au fost primite bine de enoriașii nepăsători, creștini doar cu numele. A mers mai departe cu chemările la îndreptare, dar a ajuns să se întoarcă la Benevento, unde a fost primit cu bucurie de cei care îl țineau minte.

Păstorul cetății

Pe atunci oamenii din Benevento păstrau încă unele superstiții idolești, între care cinstirea unui șarpe de aur și a unui nuc din partea locului. Cneazul longobard, Romuald I, fiul regelui arian Grimoald I, era el însuși amestecat în aceste practici. Barbat predica regulat împotriva lor, dar nu era ascultat. Mai târziu a înștiințat pe oamenii cetății de marile încercări pe care le vor suferi în curând de la împăratul roman de răsărit Constans al II-⁠lea și de la oastea lui, care a debarcat în împrejurimi și a asediat Beneventul. Oamenii, de frică, au lepădat practicile pe care Barbat le osândise. El a tăiat apoi nucul pe care îl cinsteau localnicii și a topit șarpele într-⁠un potir pentru folosul bisericii.

Tot Barbat a pus la cale și o împotrivire practică față de Constans. În 1903 au fost descoperite temeliile templului zeiței Isis lângă arcul lui Traian din Benevento și multe fragmente de sculpturi alese, egiptene și greco-⁠romane, care i-⁠au aparținut. Ele fuseseră folosite ca temelie pentru o parte din zidul cetății, refăcut în 663 de teama unui atac al lui Constans, templul fiind dărâmat din porunca lui Barbat ca să se aibă materialul trebuincios. Episcopul Beneventului, Ildebrand, a murit în timpul asediului, care s-⁠a sfârșit, așa cum prevestise Barbat, cu înfrângerea lui Constans. După retragerea năvălitorilor, Barbat a fost făcut episcop la 10 martie 663 și a continuat să lupte împotriva superstițiilor. În 673 ducele Romuald a pus grota Sfântului Mihail de la Gargano în grija lui Barbat.

Sinodul și moartea

În 680 a luat parte la sinodul ținut de papa Agaton, iar în 681 la sinodul al șaselea general de la Constantinopol împotriva monoteliților. A murit puțin după încheierea sinodului, la 19 februarie 682, la vreo șaptezeci de ani. Martirologiul Roman îl pune între ocrotitorii de seamă ai cetății Benevento. Este ocrotitorul și al localităților Cicciano, Castelvenere, Casalattico și Valle dell'Angelo. Din 1687 moaștele lui se odihnesc sub altarul mare al catedralei din Benevento.