Beat din Liébana

Beat din Liébana a fost un monah și teolog din regatul Asturiei, din Spania, în veacul al VIII-⁠lea, autor al unui Comentariu la Apocalipsă. Este cinstit ca sfânt mai ales în Biserica Romano-⁠Catolică și în Spania, iar pomenirea sa este la 19 februarie. Despre el se știe foarte puțin în afara operei sale, iar cartea lui a rămas vestită prin manuscrisele ei bogat ilustrate, înscrise în Registrul Memoria Lumii.

Monahul din Liébana Beat a fost monah și, probabil, egumen la mănăstirea Santo Toribio de Liébana, în Cantabria, parte din regatul Asturiei, singura regiune a Spaniei rămase în afara stăpânirii musulmane. Se crede că a fost unul dintre numeroșii monahi refugiați care au urcat spre nord, în ținuturile creștine, după cucerirea musulmană a sudului și centrului țării. Contemporanii îl cunoșteau bine. A fost în corespondență cu învățatul Alcuin și s-⁠a bucurat de încrederea reginei Adosinda, fiica lui Alfons I al Asturiei și soția lui Silo. A fost de față când Adosinda a primit veșmântul monahal, în anul 785, ultima știre sigură despre viața lui. O așa-⁠numită viață a lui Beat s-⁠a dovedit a fi o născocire din secolul al XVII-⁠lea, fără valoare istorică.

Comentariul la Apocalipsă Opera lui cea mai însemnată este Comentariul la Apocalipsă, scris în 776 și revizuit în 784 și în 786, închinat lui Eterie de Osma. Este o lucrare de erudiție, dar fără mare originalitate, alcătuită mai ales din fragmente luate de la Părinții Bisericii, între care Augustin, Tyconius, Ambrozie, Irineu, Ieronim și Isidor de Sevilla. A folosit în cea mai mare parte comentariul pierdut al lui Tyconius. Beat vedea în Apocalipsă o oglindă a istoriei Bisericii și aștepta apropiatul sfârșit al lumii, în jurul anului 800.

Cartea a fost foarte citită în Spania medievală și s-⁠a păstrat în peste treizeci de manuscrise din secolele IX-⁠XIII, mulți ilustrați cu miniaturi strălucite, de seamă în arta mozarabă, între care Beatus Morgan și Beatus din Saint-⁠Sever. Se pare că Beat a gândit cartea dintru început cu ilustrații, iar primele imagini, care nu s-⁠au păstrat, se atribuie lui. În cartea a doua se află o hartă a lumii, cu patru continente în loc de trei și cu raiul de unde pornesc patru râuri, închipuind locurile unde au propovăduit apostolii. Se atribuie lui și câteva imne intrate în liturghia mozarabă, între care cel închinat Apostolului Iacob. Tot el a întărit în Spania convingerea că Iacob a adus creștinismul în peninsulă.

Împotriva adopționismului Beat a fost un adversar hotărât al adopționismului, învățătura potrivit căreia Hristos ar fi Fiul lui Dumnezeu prin înfiere, susținută în Spania de Elipand, episcopul de Toledo, și de Felix de Urgell. Împreună cu Eterie a scris în 786 „Cartea împotriva lui Elipand”, de teamă ca o asemenea învățătură să dezbine persoana Mântuitorului și să piardă realitatea Întrupării. În 794 Elipand l-⁠a atacat într-⁠o scrisoare către episcopii Galiei, numindu-⁠l pseudoprooroc pentru că vestise sfârșitul lumii. Carol cel Mare a adunat în același an Sinodul de la Frankfurt, care a respins adopționismul.

A adormit în jurul anului 798, în mănăstirea sa.