Ramaz

Sfântul Mucenic Ramaz este unul dintre cei nouă copii martiri din satul Kola, din Tao, în sudul Georgiei: Gurami, Adarnase, Bakar, Vace, Bardzim, Daci, Juanșer, Ramaz și Parsman. Au pătimit în veacul al VI-⁠lea.

În satul Kola, aflat la izvoarele râului Mtkvari (Kura), în Tao (azi provincia Kars, în nord-⁠estul Turciei), trăiau laolaltă creștini și păgâni, aceștia din urmă fiind majoritatea. Copiii păgânilor și ai creștinilor se jucau împreună toată ziua. Când clopotele vesteau slujba, copiii creștini mergeau la biserică, iar după ei se țineau mereu cei nouă băieți păgâni. La porțile bisericii erau opriți, dar cereau cu atâta stăruință să intre, încât creștinii le-⁠au spus într-⁠o zi că dacă vor să vină la biserică, să primească credința Domnului Iisus Hristos, să se boteze și să se împărtășească cu Tainele. Copiii au primit bucuroși. Creștinii au vestit preotului dorința lor, iar acesta, fără să se teamă de mânia așteptată a păgânilor, i-⁠a dus într-⁠o noapte aspră de iarnă la râu și i-⁠a botezat, cufundându-⁠i de trei ori în apa înghețată. La botez s-⁠a petrecut o minune: apa s-⁠a încălzit, iar copiii au văzut îngeri. Întăriți în credință, nu au vrut să se mai întoarcă la părinții idolatri și au rămas la creștini.

Părinții, aflând de botezul copiilor, i-⁠au luat cu forța din biserică și i-⁠au dus acasă cu blesteme, strigăte și bătăi. Copiii au răbdat toate ocările și chinurile și timp de șapte zile, flămânzi și înghețați, au repetat doar atât: suntem creștini și nu ne lepădăm de Domnul nostru Iisus Hristos. Păgânii mâniați au hotărât să-⁠i omoare cu pietre. Întregul sat a săpat o groapă mare la izvorul râului, în locul unde fuseseră botezați, i-⁠au aruncat în ea și, cei dintâi părinții, apoi ceilalți, au aruncat pietre până ce groapa s-⁠a umplut.

Sunt pomeniți la 7 martie (6 martie în anii bisecți), în calendarul georgian; numele lor nu a fost trecut în calendarul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.