Roderic și Solomon

Sfinții Mucenici Roderic și Solomon au fost mucenici din Córdoba, în Spania, uciși pentru Hristos la 13 martie 857. Roderic era preot mozarab din Cabra și făcea parte dintre mucenicii din Córdoba.

Potrivit tradiției, avea doi frați: unul musulman, celălalt nepăsător de credință. Când cei doi s-⁠au certat, Roderic a încercat să-⁠i despartă, dar ei s-⁠au întors împotriva lui și l-⁠au bătut atât de rău încât părea mort. Fratele musulman l-⁠a dus pe o targă pe străzi, spunând oamenilor că Roderic se lepădase de credința creștină, iar dacă ar muri, ar muri ca musulman. Roderic a plecat și s-⁠a întors mai târziu la Córdoba îmbrăcat ca preot. Fratele l-⁠a pârât la cadiu că s-⁠a întors la creștinism după ce se declarase musulman, ceea ce, ca apostazie, se pedepsea cu moartea. A fost arestat și, în fața autorităților, a mărturisit că este preot și a negat că s-⁠ar fi făcut musulman. În închisoare l-⁠a cunoscut pe Solomon, ținut pentru o pricină asemănătoare; au devenit apropiați, s-⁠au rugat împreună și s-⁠au pregătit pentru mucenicie. Cadiul i-⁠a ținut mai mult, ca să-⁠i facă să cedeze, apoi i-⁠a despărțit, dar ei au rămas neclintiți. La 13 martie 857 au fost osândiți la moarte, au fost decapitați și au fost aruncați în Guadalquivir.

După povestirea Sfântului Eulogiu, Solomon s-⁠ar fi arătat în vis unui preot și i-⁠ar fi spus unde se află trupul lui, pe malul râului, lângă „Piața Nimfelor”; trupurile au fost găsite după vreo douăzeci de zile. Mănăstirea și spitalul Sfântului Roderic din Cabra, din secolul al XVI-⁠lea, îi poartă numele. Sunt pomeniți la 13 martie, după calendarul apusean (stil nou), ca sfinți ai Bisericii nedespărțite.