Sava de la Krîpeț

Cuviosul Sava de la Krîpeț (numit și Sava de la Pskov) a fost monah rus și întemeietorul mănăstirii Sfântul Ioan Teologul de la Krîpeț, aflată la vreo cincisprezece verste de Pskov. A adormit la 28 august, în 1495 după unii, în 1487 după alții. Este cinstit ca făcător de minuni, în Soborul Sfinților din Pskov, iar Biserica îl pomenește la 28 august după calendarul vechi (10 septembrie pe stilul nou).

Despre viața lui se știu foarte puține. După izvorul rus, era de neam sârb. Se știe că a viețuit un timp la Sfântul Munte Athos, apoi a venit în ținutul Pskovului și s-⁠a nevoit mai întâi pe Muntele Snetnaia, într-⁠o mănăstire a Maicii Domnului lângă Pskov, apoi pe râul Tolva, la mănăstirea Cuviosului Eufrosin, și în cele din urmă s-⁠a retras în liniștire deplină în pustia Krîpeț. După câțiva ani, pe lângă Sava au început să se adune râvnitori ai vieții pustnicești și curând s-⁠a întemeiat mănăstirea de la Krîpeț, cu biserică închinată Sfântului Ioan Teologul, dar Sava a refuzat egumenia. Învățându-⁠i pe frați smerenia și sărăcia, prin cuvânt și prin viața lui, a înrădăcinat în mănăstirea lui o nevoință aspră. Mănăstirii i-⁠a făcut mult bine cneazul Iaroslav Obolenski, cârmuitorul Pskovului, care a ridicat spre mănăstire, peste mlaștini, un pod de 1400 de stânjeni, numit până azi podul lui Iaroslav. Un izvor sârb spune că mănăstirea a fost întemeiată în 1485 și că Sava a slujit mai înainte la Sfântul Munte.

Sfârșitul lui pașnic a urmat la 28 august 1487 după unele povestiri sau 1495 după altele. În hotărârea sobornicească din 1547 numele cuviosului Sava de la Krîpeț nu apare, dar în acel an au fost aflate sub pământ moaștele lui, iar prăznuirea din 28 august s-⁠a rânduit în 1554. Viața lui se păstrează în copii din veacul al XVI-⁠lea. A fost îngropat în biserica mare a mănăstirii. În 1855, pentru moaștele sfântului Sava s-⁠a făcut o raclă nouă, lucrată de Feodor Verhovțev.