Zaharia Postitorul

Cuviosul Zaharia Postitorul, numit și Zaharia de la Peșteri, a fost un monah și postitor al Lavrei Peșterilor din Kiev. Despre viața lui se păstrează puține și risipite știri, uneori în neînțelegere. Se pomenește la 28 august, la 24 martie în soborul Cuvioșilor Părinți din Peșterile Depărtate (ale Sfântului Teodosie) și în a doua duminică a Postului Mare în soborul tuturor Cuvioșilor Părinți ai Peșterilor; datele sunt pe stil vechi.

Despre vremea lui

Despre copilăria și viața lui de mirean nu s-⁠a păstrat aproape nimic. Dicționarul biografic rus din ediția lui Polovțov, sprijinit se pare pe Pateric și pe Viețile sfinților ale lui Dimitrie al Rostovului, îl așază în secolul al XI-⁠lea și spune că tatăl lui, kievean cu numele Ioan, a lăsat pe băiatul Zaharia unui alt kievean, Serghie, împreună cu o mare avere. Când Zaharia a ajuns la cincisprezece ani și a cerut moștenirea, Serghie a spus că nu i s-⁠a lăsat nimic; minciuna a fost însă dată pe față în chip minunat, Serghie a fost pedepsit, iar Zaharia a dat toată averea Mănăstirii Peșterilor. Cercetători mai noi au ajuns la concluzia că Zaharia Postitorul și Zaharia, fiul lui Ioan, nu sunt unul și același; Enciclopedia Ortodoxă și alte enciclopedii așază viața cuviosului în secolele al XIII-⁠lea și al XIV-⁠lea. Anii 1300 până la 1400 din fișa noastră sunt doar o apreciere a vremii.

Nevoința

A intrat în monahism la Mănăstirea Peșterilor din Kiev și până la moarte s-⁠a nevoit într-⁠un post aspru: nu mânca nimic copt sau fiert, ci doar puține verdețuri și numai după apusul soarelui. După predania păstrată, demonii se temeau chiar de numele lui, iar el a fost învrednicit de vedenii de îngeri. Moaștele lui se odihnesc în Peșterile Depărtate ale Lavrei Peșterilor din Kiev.