Sava Kolmogorov din Belogorie

Sfântul Cuvios Mucenic Sava Kolmogorov din Belogorie a fost novice (sau monah) al Mănăstirii Belaia Gora, din eparhia Permului, și a fost ucis în august 1918, odată cu starețul ei, arhimandritul Varlaam, și cu mulți alți frați. Pagina îl numără între cei care au murit mucenici în acea zi, dar nu îi dă alte amănunte.

Arhimandritul Varlaam, în lume Vasile Eufimovici Konoplev, s-⁠a născut în 1858 în satul de uzină Iugo-⁠Knaufski, ținutul Osa, gubernia Perm, într-⁠o familie țărănească de bezpopovți (credincioși vechi-⁠rit fără preot). Într-⁠o autobiografie și-⁠a povestit căutarea adevărului. A învățat să citească la nouă ani și prin citirea Scripturii a început să-⁠și pună întrebări despre credință, despre schismă, despre Biserica Ortodoxă și despre preoție, fără de care a înțeles că nu se poate mântui. Noaptea se ruga cu lacrimi înaintea icoanelor, cerându-⁠I Domnului să-⁠i arate calea. Până la treizeci și cinci de ani a căutat, a călătorit, a ascultat pe bezpopovți. Schimbarea a venit într-⁠o duminică a Tuturor Sfinților, în gubernia Saratov, într-⁠o mănăstire de vechi-⁠rit, unde s-⁠a rugat Domnului să-⁠i arate printr-⁠o ploaie bogată, în timpul unei slujbe de la Belaia Gora, că harul Duhului Sfânt lucrează prin păstorii Bisericii Ruse. La întoarcere a auzit că, în mijlocul slujbei, ploaia căzuse din belșug. În anii 1890 s-⁠a alipit prin Mirungere Bisericii Ortodoxe, împreună cu tatăl său, cu frații Anton și Pavel, cu familiile lor și cu familia surorii mai mari: nouăsprezece persoane.

În noiembrie 1893 a fost tuns rasofor și s-⁠a așezat pe Belaia Gora. Treptat s-⁠au strâns acolo cei care voiau viață monahală; până în 1894 erau doisprezece. La 1 februarie 1894 a fost tuns monah cu numele Varlaam, a doua zi hirotonit ierodiacon, iar la 22 februarie, cu ocazia sfințirii altarului bisericii mici a Sfântului Nicolae, ieromonah. A condus mănăstirea misionară în curs de ridicare, numită mai târziu Athosul Uralului, a restabilit slujbele după tipic și, ținând seama de caracterul misionar, a pus predica la loc de cinste, dimineața și seara. Un preot din Perm scria în 1913 că părintele Varlaam este un povățuitor al conștiințelor, cu experiență deosebită, nevoință, tăria duhului și nevinovăție de copil, spre care venea lume din toată gubernia Permului și chiar din ținuturi îndepărtate; în chilia lui strâmtă se săvârșeau mari taine. În primele zile din iunie 1917 a avut loc ultima mare sărbătoare a mănăstirii: sfințirea catedralei de la Belaia Gora, la care a venit episcopul Andronic al Permului, cu procesiuni de pelerini din satele din jur.

După un an, în august 1918, bolșevicii au pus stăpânire pe mănăstire. Au răvășit și pângărit altarul catedralei, au făcut latrină din chilia arhimandritului Varlaam, iar atelierul de iconografie l-⁠au prefăcut în teatru, unde copiii cântăreți ai mănăstirii erau siliți să cânte cântece lumești. Mulți monahi au fost uciși după chinuri cumplite. La 12 (25) august, soldații roșii l-⁠au arestat pe starețul Varlaam și l-⁠au împușcat pe drum spre orașul Osa. Au primit moartea mucenicească și mulți monahi, între care ieromonahii Serghie, Ilie, Viaceslav, Ioasaf, Ioan și Antonie; ierodiaconii Mihei, Visarion, Matei și Eftimie; monahii Varnava, Dimitrie, Sava, Ghermoghen, Arcadie, Eftimie și Marcelin; novicii Ioan, Iacov, Petru, Iacov, Alexandru, Teodor, Petru, Serghie și Alexei. Mormintele lor au fost ascunse de autorități și sunt necunoscute.

Au fost proslăviți în 1998 ca sfinți cinstiți local în eparhia Permului și numărați între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la Soborul Arhieresc Jubiliar din august 2000. Sfântul Sava este pomenit la 25 august, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 14 februarie (zi mobilă) în Soborul sfinților din mitropolia Permului, după stilul nou.