Serghie Samatov din Belogorie

Sfântul Cuvios Mucenic Serghie Samatov din Belogorie a fost monah al Mănăstirii Belogorski din ținutul Perm, unul dintre frații uciși de bolșevici în august 1918, împreună cu starețul lor, arhimandritul Varlaam.

Despre viața lui Serghie Samatov sursele consultate nu spun nimic deosebit; numele lui, Serghie, se află în lista celor uciși. Povestea mănăstirii o cunoaștem din viața starețului. Varlaam, în lume Vasile Evfimovici Konoplev, s-⁠a născut în 1858 într-⁠o familie țărănească de bezpopovți (staroveri fără preoți) din ținutul Osa. Își povestea el însuși căutarea adevărului: învățat să citească pe la zece ani, se ruga cu bătrânii, dar, nepotrivind Evanghelia și scrierile apostolice cu ce afla în scrierile staroverilor despre Biserică și preoție, se frământa până la treizeci și cinci de ani. Cu ajutorul unei întâmplări minunate, într-⁠o duminică a Tuturor Sfinților, pe când se afla într-⁠o mănăstire starovera din Saratov, a cerut lui Dumnezeu să-⁠l lumineze. Pe drumul spre casă a auzit că la Muntele Alb o ploaie bogată căzuse în mijlocul unui moleben solemn. În anii nouăzeci ai secolului al XIX-⁠lea s-⁠a alipit prin mirungere Bisericii Ortodoxe, iar după el tatăl său, Evfim, de șaptezeci și cinci de ani, frații Anton și Pavel cu familiile lor și familia surorii mai mari, în total nouăsprezece oameni. În noiembrie 1893 a fost tuns rasofor și s-⁠a așezat la Muntele Alb, unde s-⁠au adunat treptat cei ce voiau viață monahală, douăsprezece la numărul până în 1894. La 1 februarie 1894 a primit tunderea, a fost hirotonit ierodiacon, iar la 22 februarie ieromonah, și a fost pus să conducă mănăstirea misionară în construcție de la Muntele Alb, numită mai târziu Athosul Uralilor. A restabilit slujba după tipic, a dat preț predicii, încât nicio slujbă nu rămânea fără învățătură, iar un preot din Perm scria în 1913 despre el că e un povățuitor al cugetului, la care mirenii și monahii se încredințează. Un sfert de veac mănăstirea Belogorski a mângâiat pe cei suferinzi, iar în iunie 1917 s-⁠a sfințit catedrala mănăstirii.

În august 1918 bolșevicii au cuprins mănăstirea. În altarul catedralei soldații Armatei Roșii au răvășit și pângărit sfânta masă, în chilia arhimandritului au făcut un loc de necesități, iar atelierul de icoane l-⁠au prefăcut în teatru, unde băieții din cor erau siliți să cânte cântece lumești. Mulți monahi au fost uciși după chinuri cumplite. La 12 (25) august au arestat pe arhimandritul Varlaam și l-⁠au împușcat pe drumul spre orașul Osa. Au primit moarte mucenicească și mulți dintre monahi, între care ieromonahii Serghie, Ilie, Viaceslav, Ioasaf, Ioan și Antonie, ierodiaconii Mihei, Visarion, Matei și Eftimie, monahii Varnava, Dimitrie, Sava, Ermoghen, Arcadie, Eftimie și Marcel, și novicii Ioan, Iacov, Petru, Iacov, Alexandru, Teodor, Petru, Serghie și Alexie. Mormintele lor au fost ascunse de autorități și sunt necunoscute.

Au fost slăviți în 1998 ca sfinți cinstiți local în eparhia Permului și în august 2000, la Sinodul Arhieresc Jubiliar, au fost trecuți între noii mucenici și mărturisitori pentru cinstire în toată Biserica. Serghie este pomenit la 25 august (12 august în stilul vechi), la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 14 februarie (zi mobilă) în Soborul sfinților din mitropolia Perm, după stilul nou.