Sila

Sfântul Apostol Sila, numit în latină Silvan, este unul dintre cei șaptezeci de apostoli și tovarășul Sfântului Apostol Pavel în a doua sa călătorie misionară. Biserica îl pomenește la 30 iulie, împreună cu Silvan, Crescent, Epenet și Andronic, din soborul celor șaptezeci, iar la 4 ianuarie în soborul tuturor celor șaptezeci.

În Biserica din Ierusalim

Faptele Apostolilor îl amintesc întâi după sinodul apostolic din Ierusalim, când apostolii și presbiterii i-⁠au ales pe Iuda, numit Barsaba, și pe Sila, „bărbați fruntași între frați" (Fapte 15, 22), ca să ducă la Antiohia scrisoarea sinodului către creștinii dintre neamuri. Sila era și prooroc, iar cuvântul lui a întărit pe frați (Fapte 15, 32).

Alături de Sfântul Pavel

După despărțirea de Barnaba, Pavel l-⁠a ales pe Sila și a plecat din Antiohia în a doua călătorie (Fapte 15, 40). La Filipi, cei doi au fost bătuți cu nuiele și aruncați în temniță, cu picioarele în butuci. La miezul nopții, pe când se rugau și cântau laude lui Dumnezeu, un cutremur a zguduit temelia temniței, ușile s-⁠au deschis și lanțurile au căzut. Temnicerul a crezut și s-⁠a botezat în acea noapte împreună cu toată casa lui (Fapte 16, 16-34).

Sila a mers apoi cu Pavel la Tesalonic și la Berea, unde a rămas cu Timotei când Pavel a plecat spre Atena. S-⁠au reîntâlnit la Corint (Fapte 18, 5). Cele două epistole către Tesaloniceni poartă numele lui Pavel, Silvan și Timotei, iar în a doua epistolă către Corinteni Pavel scrie că Hristos a fost propovăduit între ei „prin mine, prin Silvan și prin Timotei" (1, 19). Prima epistolă a Sfântului Petru spune că a fost scrisă „prin Silvan, fratele credincios" (5, 12). De obicei se socotește că Sila și Silvan sunt aceeași persoană, forma greacă și forma latină a aceluiași nume.

După tradiție

Sinaxarul îl numește episcop al Corintului, iar pe Silvan episcop al Tesalonicului, deși mulți socotesc că este vorba de același om. Locul și chipul trecerii sale la Domnul nu se cunosc.