Silvestru (Malevanski)

Ierarhul Silvestru Malevanski (în lume Ștefan Vasilievici, 1828-1908) a fost episcop de Kaniv, vicar al mitropoliei Kievului, rector al Academiei Teologice din Kiev și teolog dogmatist. A fost proslăvit local în eparhia Kievului prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 3 aprilie 2019, cu înscrierea în Soborul Sfinților Academiei Teologice din Kiev; se pomenește la 12 noiembrie.

S-⁠a născut la 10 (22) ianuarie 1828 în satul Andrușovka, ținutul Jitomir, gubernia Volînia, în familia unui preot. A absolvit seminarul din Volînia în 1847 și la 7 decembrie 1848 a fost hirotonit preot la biserica Înălțării Sfintei Cruci din Cervone. În 1853 a rămas văduv și a intrat la Academia Teologică din Kiev, pe care a terminat-⁠o în 1857. A fost tuns monah la 26 mai 1858 și la 24 decembrie 1858 a fost confirmat magistru în teologie și bacalaureat (lector) al Academiei. La 15 aprilie 1873 a fost ridicat arhimandrit și numit inspector și profesor; a primit apoi doctoratul în teologie. Din 1882 a fost profesor ordinar emerit, iar din 11 aprilie 1883 rector al Academiei și egumen al Mănăstirii Frăției din Kiev.

La 20 ianuarie 1885 a fost hirotonit episcop de Kaniv, vicar al mitropoliei Kievului. Din 1886 a fost membru de onoare al celor patru academii teologice și al multor instituții științifice și filantropice. La 5 martie 1898 a ieșit din funcția de rector, rămânând primul vicar al mitropoliei și păstrând conducerea Mănăstirii Sfântul Nicolae din Pustînka. Între 7 iunie și 13 august 1900 a condus temporar eparhia Kievului. La 14 aprilie 1906 a fost pensionat. A locuit în chiliile mitropolitane ale catedralei Sfânta Sofia din Kiev și acolo a adormit în noaptea de 12 noiembrie 1908, după ce orbise cu puțin înainte.

A fost un teolog dogmatist de seamă, cu caracter ferm și totodată foarte bun, harnic și aspru cu sine ca un mare nevoitor. Marele lui op este „Încercare de teologie dogmatică ortodoxă, cu expunerea istorică a dogmelor”, în cinci volume (1878-1889); a scris și despre raționalism, despre Biserică în primele trei secole și despre panteism, iar în 1874-1875 a răspuns la schemele vechilor-⁠catolici. Un student japonez, Simeon Mii, a rămas uimit de memoria lui, căci ținea prelegeri și săvârșea slujbele din memorie. Orb, a continuat să lucreze cu ajutorul apropiaților la teologia dogmatică. Slujea cu însuflețire și evlavie și își dădea economiile săracilor, care umpleau în prima zi a fiecărei luni curțile mănăstirilor din Kiev. A lăsat aproape nimic după moarte; economiile și pensiile i-⁠au slujit la înmormântare și pomenire, iar restul s-⁠a dat săracilor și așezămintelor de binefacere.

A fost îngropat la Kiev, în cripta bisericii Sfântului Nicolae de la Mormântul lui Askold, după alte surse la cimitirul Mănăstirii Frăției. La 3 aprilie 2019 Sinodul l-⁠a proslăvit ca ierarh cinstit local, iar la 28 iulie 2019 mitropolitul Onufrie a săvârșit rânduiala proslăvirii în fața catedralei Adormirii din Lavra Peșterilor, în ziua pomenirii Sfântului Vladimir.