Simfroniu

Sfântul Mucenic Simfroniu a fost slujitor, ca administrator, al tribunului Nemesiu și a fost ars pentru credință în anul 257, pe vremea împăratului Valerian. Sfântul Papă Ștefan a îngropat rămășițele lui.

În vremea prigoanei, Sfântul Ștefan, papă al Romei (253-257), ascuns, a botezat mulți păgâni, între ei pe tribunul militar Nemesiu, care s-⁠a întors la Hristos când sfântul i-⁠a vindecat fiica, Lucila. Nemesiu, hirotonit diacon, și fiica lui au fost tăiați cu sabia. Administratorul lor, Simfroniu, adus de tribunul Olimpiu în templul lui Marte spre chinuri, a topit prin rugăciune un idol de aur, după care tribunul, cu soția Exuperia și cu fiul Teodul, au crezut și s-⁠au botezat. Toți au fost arși, iar rămășițele lor au fost îngropate de Sfântul Ștefan.

Atunci au fost decapitați și cei doisprezece clerici ai papei, iar la urmă papa însuși a fost adus la împăratul Valerian, care l-⁠a osândit la tăierea cu sabia în templul lui Marte; prin rugăciunile sfântului s-⁠a prăbușit mare parte din templu, iar ostașii au fugit. Sfântul s-⁠a ascuns în catacombe, unde a fost ucis de ostași pe când îi învăța pe creștini.

Simfroniu este pomenit la 15 august, după stilul nou; nu este amintit în Mineiul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.