Similian de Nantes

Sfântul Ierarh Similian de Nantes a fost al treilea episcop al orașului Nantes, în Galia, la începutul secolului al IV-⁠lea, și a adormit în jurul anului 310. Sfântul Grigorie de Tours mărturisește sfințenia lui și îi dă numele de „mare mărturisitor”. Se spune că a adus la creștinism pe un oarecare Donatian, care la rândul lui l-⁠a adus pe fratele său Rogatian.

În vremea prigoanei lui Dioclețian credincioșii l-⁠au rugat să părăsească orașul împreună cu clerul. O carte veche despre sfinții Bretaniei spune că a rămas neclintit în prigoanele lui Dioclețian și Maximian, a condus cu înțelepciune corabia încredințată lui și a îngropat el însuși rămășițele celor doi eroi ai credinței, Donatian și Rogatian (care ar fi murit în 287; pomeniți la 24 mai). La Nantes are o biserică, pe un deal de pe malul râului Erdre, despre care o tradiție veche spune că se înalță peste mormântul lui. Se povestește că în zilele lui Clovis orașul a fost scăpat de o năvălire a saxonilor, care, văzând într-⁠o noapte o procesiune de figuri în alb ieșind din biserica lui, cu lumânări, au fugit de spaimă. Când normanzii au cucerit orașul, în 843, ar fi aruncat moaștele lui Similian într-⁠o fântână, iar în Evul Mediu pelerinii veneau să bea din ea, nădăjduind vindecare. Este pomenit la 16 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.