Sola

Sfântul Cuvios Sola (Sol, Solus, Suolo) a fost un monah și preot englez, misionar alături de Sfântul Bonifaciu în Germania. A adormit în jurul anilor 790-794.

Venit din sudul Angliei, a mers în 744 la mănăstirea Fulda, unde Sfântul Bonifaciu l-⁠a hirotonit preot. S-⁠a așezat apoi ca sihastru într-⁠o chilie la Solnhofen, în Suabia, a ridicat acolo un mic oratoriu lângă o fostă carieră romană și a lucrat ca misionar. Se povestește că în 793 Carol cel Mare l-⁠a vizitat, iar pentru sfințenia lui i-⁠a dăruit pământul pe care trăia; Sola l-⁠a dat mănăstirii Fulda. A fost îngropat lângă zidul de nord al bisericii sale. Viața lui a fost scrisă în veacul al IX-⁠lea de Ermanrich din Ellwangen, între 836 și 842, iar în 833 egumenul Gundram i-⁠a ridicat oasele și le-⁠a așezat în biserică, ceea ce a fost socotit canonizarea lui. Este ocrotitorul muncitorilor din dieceza Eichstätt.

Este sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 3 decembrie, după stilul nou.