Ștefan Preobrajenski

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan Preobrajenski a fost preot în satul Șustovo, regiunea Ivanovo, și a murit în temniță la vârsta de șaptezeci și șapte de ani, după condamnarea din 15 noiembrie 1937.

S-⁠a născut la 23 martie 1860 în ținutul Iurevețk, gubernia Kostroma, în familia diaconului Mihail Preobrajenski. A absolvit seminarul, a fost hirotonit preot și, în anii treizeci, deși prigonit și bătrân, a continuat să slujească la biserica din Șustovo. La 9 octombrie 1937 a fost arestat și închis la Viazniki. Anchetatorul l-⁠a întrebat dacă adunase copii de vârstă școlară și le arătase tabloul Judecății de Apoi, iar el a răspuns că nu. I s-⁠a adus învinuirea de agitație antisovietică printre credincioși; a negat. Președintele sovietului a scris o caracterizare, în care spunea că preotul „a știut să atragă masa întunecată a colhoznicilor la liturghie”, a convins femeile credincioase să repare o casă lângă biserică și „strângea copii de vârstă preșcolară și le povestea despre chinurile și execuțiile celor care nu cred în Dumnezeu.” Martorii au declarat că el ar fi spus colhoznicilor că comuniștii îi batjocoresc pe preoți, le impun o amendă dacă ar umbla cu molitfa fără încuviințare, iar ei sunt siliți să muncească peste putere și li se ia toată pâinea. Chemat iar la interogatoriu, a respins una după alta acuzațiile: că ar fi făcut agitație contrarevoluționară la semănat, că ar fi stricat adunările colhozului când se punea problema închiderii bisericii, că ar fi mers fără încuviințare prin casele credincioșilor și ar fi lăudat fascismul. La 15 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr, la vârsta de șaptezeci și șapte de ani. Preotul Ștefan Preobrajenski a murit în detenție și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Este pomenit la 5 aprilie și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 20 iunie în Soborul sfinților din mitropolia Ivanovo.