Taisia

Sfânta Muceniță Taisia a fost una dintre cele cinci fecioare creștine care au îngropat trupurile mucenicilor și au fost arse într-⁠un cuptor de topit aramă, pe vremea împăratului Traian, împreună cu Drosida, fiica lui.

Traian (98-117) a reînnoit în 99 o lege care interzicea societățile tainice și atingea indirect pe creștini, iar în 104 a dat o lege anume împotriva lor, prigoana ținând până la sfârșitul domniei. Trupurile creștinilor uciși rămâneau adesea neîngropate, spre înfricoșarea celorlalți. Cinci fecioare creștine, Aglaida, Apolinaria, Daria, Mamfusa și Taisia, au luat asupra lor nevoința de a-⁠i îngropa: duceau pe ascuns trupurile mucenicilor, le ungeau cu miresme, le înfășurau în giulgiuri și le îngropau. Aflând, prințesa Drosida, creștină tainică, încă nebotezată, le-⁠a rugat să o ia cu ele. La sfatul logodnicului ei, dregătorul Adrian, lângă cei uciși a fost pusă pază. În prima noapte au fost prinse Drosida și cele cinci fecioare. Traian și-⁠a recunoscut fiica între deținute și a poruncit s-⁠o țină deosebit, nădăjduind că se va răzgândi. Celelalte fecioare au fost osândite să fie arse într-⁠un cuptor de topit aramă; au primit moartea cu bărbăție și au dobândit cununile muceniciei. Din arama amestecată cu cenușa mucenițelor s-⁠au făcut trepiede pentru baia nouă a lui Traian, dar cât au stat acolo, nimeni nu a putut intra: oricine trecea pragul cădea mort. Preoții au înțeles de ce și au sfătuit să fie luate de acolo. Atunci Adrian a propus să fie topite și făcute din ele cinci statui de fecioare goale, asemenea mucenițelor, pentru batjocură, așezate în fața băii. Traian a încuviințat. După ce statuile au fost așezate, împăratul a văzut în vis cinci miei curați păscând în rai și un păstor care i-⁠a zis: „Cel mai nelegiuit și mai necinstit împărat. Pe cele ale căror chipuri ai vrut să le pui spre batjocură, Păstorul cel Bun și Milostiv ți le-⁠a luat și le-⁠a așezat aici, unde va ajunge cu timpul și mielușeaua curată Drosida, fiica ta.” Trezit, Traian a fost cuprins de furie și a poruncit să fie încinse două cuptoare uriașe. Pe ele a fost afișat porunca împărătească: „Voi, galileenilor, care vă închinați Celui Răstignit, scăpați-⁠vă de multe chinuri, iar pe noi de osteneală, jertfiți zeilor. Dacă nu vreți, aruncați-⁠vă singuri în cuptor.” Mulți creștini au mers de bunăvoie la chin. Aflând, Drosida a hotărât să primească și ea moartea. În temniță s-⁠a rugat să poată ieși neobservată, iar paznicii au adormit. Ieșită, s-⁠a îndreptat spre cuptor, dar s-⁠a gândit că nu are haina de nuntă, adică Botezul, și s-⁠a rugat: „Împărate al împăraților, Doamne Iisuse Hristoase, pentru Tine mi-⁠am lăsat starea împărătească, ca să mă învrednicești să fiu măcar portăreasă în Împărăția Ta; botează-⁠mă Tu Însuți cu Duhul Tău cel Sfânt.” Apoi s-⁠a uns cu sfântul mir pe care îl luase, s-⁠a afundat de trei ori în apă și a rostit: „Se botează roaba lui Dumnezeu Drosida, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” Șapte zile s-⁠a ascuns în post și rugăciune; a opta zi a mers la cuptorul încins și s-⁠a aruncat în foc.

Taisia este pomenită la 4 aprilie, după stilul nou; nu este trecută în Mineiul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.