Teodor din Africa

Sfântul Mucenic Teodor din Africa a pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Terențiu și ceata lui, între care Pompiu (Publiu), Africanus, Maxim, Zenon și Alexandru, în vremea împăratului Deciu (249 până la 251). Împăratul dăduse un edict prin care toți supușii trebuiau să aducă jertfe idolilor.

Primind edictul, dregătorul Africii, Fortunatian, a adunat poporul în piață, a arătat uneltele groaznice de tortură și a vestit că toți fără excepție trebuie să jertfească idolilor. Mulți, de frica chinurilor, au primit, dar patruzeci de creștini în frunte cu Terențiu au mărturisit cu bărbăție credincioșia față de Mântuitorul. Fortunatian s-⁠a mirat de îndrăzneala lor și i-⁠a întrebat cum pot, oameni cu minte, să recunoască drept Dumnezeu pe Cel răstignit de iudei ca un făcător de rele. Terențiu a răspuns cu îndrăzneală că ei cred în Mântuitorul, care a îndurat de bunăvoie moartea pe cruce și a înviat a treia zi. Înțelegând că Terențiu îi însuflețește pe ceilalți, Fortunatian a poruncit să fie închis împreună cu cei mai apropiați trei prieteni ai săi, Africanus, Maxim și Pompiu. Pe ceilalți, între ei Zenon, Alexandru și Teodor, a hotărât să-⁠i silească să se lepede de Hristos. Nici îndemnurile, nici chinurile n-⁠au clintit pe sfinții mucenici: i-⁠au ars cu fier înroșit, le-⁠au turnat oțet pe răni, le-⁠au frecat rănile cu sare, i-⁠au zgâriat cu gheare de fier. Totuși nu au slăbit în mărturisire, iar Domnul i-⁠a întărit.

Fortunatian a poruncit să fie aduși în templu și le-⁠a cerut încă o dată să jertfească. Ostașii lui Hristos au strigat către Dumnezeu să dărâme templul idolilor pentru adevărul Lui. Idolii au căzut cu zgomot și s-⁠au sfărâmat, apoi s-⁠a prăbușit tot templul. Dregătorul, mânios, a poruncit să fie omorâți. Mucenicii, slăvind pe Dumnezeu, și-⁠au plecat capetele sub sabia călăului.

După uciderea celor treizeci și șase de mucenici, Fortunatian i-⁠a chemat pe Terențiu, Maxim, Africanus și Pompiu, le-⁠a arătat pe cei uciși și iar le-⁠a cerut să jertfească. Au refuzat. Dregătorul le-⁠a pus lanțuri grele și a poruncit să fie înfometați în temniță. Noaptea un înger al Domnului le-⁠a scos lanțurile și i-⁠a hrănit. Dimineața străjerii i-⁠au găsit vii și plini de putere. Fortunatian a poruncit vrăjitorilor să aducă în temniță șerpi și alte târâtoare. Străjerii au privit prin deschizătura acoperișului și i-⁠au văzut pe mucenici rugându-⁠se nevătămați, cu șerpii târându-⁠se la picioarele lor. Când descântătorii au deschis ușile, șerpii nu au ascultat descântecele și s-⁠au năpustit asupra lor, mușcându-⁠i. Fortunatian a poruncit să fie decapitați mucenicii, iar creștinii le-⁠au luat sfintele trupuri și le-⁠au îngropat cu cinste în afara orașului.

Teodor se pomenește la 23 aprilie (stil nou). Povestea lor a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.