Teodor din Constantinopol

Sfântul Mucenic Teodor din Constantinopol (din Nicomidia) a pătimit împreună cu Sfinții Mucenici Urban, Medimn și șaptezeci și șapte de bărbați din cinul bisericesc, în Nicomidia, în vremea împăratului arian Valens (364 până la 378 sau 379). Pe vremea lui, arienii l-⁠au alungat din Biserica Constantinopolului pe episcopul ortodox Evagrie, iar pe creștinii care nu voiau să se alăture ereziei lor îi închideau în temnițe și îi batjocoreau.

Disperați, creștinii ortodocși au hotărât să ceară ocrotirea împăratului și au trimis la el o solie de optzeci de bărbați aleși din cinul duhovnicesc, în frunte cu Sfinții Urban, Teodor și Medimn. Auzind plângerile lor îndreptățite, împăratul s-⁠a mâniat, dar și-⁠a ascuns mânia, l-⁠a chemat în taină pe eparhul Modest și i-⁠a poruncit să-⁠i ucidă pe soli. Modest i-⁠a urcat pe o corabie, după ce a răspândit zvonul că toți merg în surghiun, și a poruncit corăbierilor să dea foc corabiei în larg. Corabia a fost aprinsă și, cuprinsă de flăcări, a rătăcit o vreme pe mare. În cele din urmă, ajungând la locul numit Dakizis, a ars de tot, împreună cu sfinții mucenici de pe ea, în anul 370.

Teodor se pomenește la 18 septembrie (stil nou). Povestea lor a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.