Teodor din Galatia

Sfântul Mucenic Teodor din Galatia a pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Meletie Stratilat, cu Ștefan, Ioan, Serapion Egipteanul, Calinic vrăjitorul și Faust, și cu o mie două sute optsprezece ostași cu soțiile și copiii lor.

Pe vremea împăratului Antonin Heliogabal (218 până la 222), Meletie era comandantul ținutului Galatia. Creștin, se ruga ca Dumnezeu să pună capăt rătăcirii păgâne. Demonii din templele idolești au intrat în câini, care urlau și înspăimântau locuitorii. Meletie, cu ostașii lui, a ucis câinii turbați și a dărâmat templele, apoi a fost prins și adus la judecata dregătorului Maximian. Fiindcă a refuzat să jertfească idolilor, a fost chinuit și a murit mărturisind pe Hristos. Tribunii regimentului său, Ștefan și Ioan, au fost decapitați pentru mărturisirea lor. Ceilalți ostași, care se declaraseră creștini, au fost tăiați cu sabia, cu soțiile și copiii lor; în chinuri au murit o mie două sute optsprezece oameni, după unele izvoare unsprezece mii, în jurul anului 218. Teodor și Faust, împreună cu mulți alții, au fost arși. Din femeile și copiii care au pătimit se știu numele Marcianei, Susanei, Paladiei și ale pruncilor Chiriac și Hristian.

Egipteanul Serapion, ajuns în Galatia, a fost martor la nevoința lui Meletie și a ceatei lui și, văzând cum mor credincioșii pentru Hristos, a crezut și a fost închis; în temniță, un înger l-⁠a sfințit episcop. Teodor se pomenește la 6 iunie (stil nou). Povestea muceniciei lui Serapion, Calinic, Teodor și Faust a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.