Teodor din Roma

Sfântul Mucenic Teodor din Roma este unul dintre cei doisprezece clerici care au pătimit împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan, papa Romei, în anul 257, în vremea împăratului Valerian. Numele lui nu este cuprins în Mineiul actual al Bisericii Ruse.

Ștefan a păstorit Roma între 253 și 257 și a luptat cu râvnă împotriva ereziei lui Novat, care învăța că nu trebuie primiți cei ce se întorc din erezie. În timpul prigoanei s-⁠a ascuns și a botezat mulți păgâni, între ei pe tribunul Nemesiu, care a crezut după ce papa i-⁠a vindecat fiica Lucila. Nemesiu, făcut diacon, și fiica lui au fost tăiați cu sabia. Administratorul lor, Simfroniu, adus de tribunul Olimpiu în templul lui Marte, a topit prin rugăciune un idol de aur, iar Olimpiu, cu soția Exuperia și fiul Teodol, a crezut, s-⁠a botezat și apoi toți au fost arși. Papa Ștefan le-⁠a îngropat rămășițele.

Atunci au fost decapitați cei doisprezece clerici ai papei, între care Teodor, alături de Bon, Faust, Maur, Primitiv, Calumnios, Ioan, Exuperanțiu, Chiril, Vasile, Castel, Honorat și Tertulin, adus la credință de Ștefan. În cele din urmă papa însuși a fost adus înaintea lui Valerian, care l-⁠a osândit la tăierea capului în templul lui Marte, dar la rugăciunea sfântului cea mai mare parte din templu s-⁠a prăbușit și ostașii au fugit. Ierarhul s-⁠a ascuns în catacombe, în cimitirul Sfintei Lucina, unde a fost ucis de ostași pe când învăța pe creștini. Teodor se pomenește la 15 august (stil nou).