Teodor din Samotrace

Sfântul Nou Mucenic Teodor din Samotrace a fost unul dintre cinci creștini, patru din insula Samotrace și unul din Cipru, care au pătimit la Makri, lângă Alexandropolis, la 6 aprilie 1835. Cei cinci sunt Manuil, Teodor, Gheorghe, Gheorghe cel mai tânăr (toți din Samotrace) și Mihail din Cipru; listele de sinaxar mai amintesc și alți mucenici ai Samotracei pătimiți în același loc.

În timpul Revoluției din 1821, insula Samotrace a fost cucerită de turci veniți de la Abydos și Tenedos, care i-⁠au ucis pe creștinii locuitori, iar femeile și copiii au fost împărțiți prin Răsărit și Egipt. Cei patru sfinți au fost prinși odată cu Mihail, care s-⁠a temut și a primit islamul, și au fost vânduți unor turci în locuri felurite. Manuil a fost vândut în Egipt, a învățat limba arabă și a studiat Coranul. După eliberarea Greciei, cei cinci s-⁠au întors în Samotrace și au trăit viață creștină.

Atunci a fost numit cadiul din Makri un stăpân aspru, Abdurrahman, nemilos și zelos pentru religia lui Mahomed. El i-⁠a prins pe mucenici, i-⁠a închis și i-⁠a chinuit. Cu toate lingușirile și chinurile cumplite, ei au mărturisit credința în Hristos. Cadiul a scris la Constantinopol secretarului sultanului Mahmud, iar hotărârea venită a fost de condamnare. Primul a fost bătrânul Mihail, tăiat în bucăți cu săbiile. Sfinții Teodor și Gheorghe au fost atârnați și au primit astfel cununa. Pe Manuil l-⁠au aruncat pe cârlige de fier și l-⁠au țintuit în chip de cruce; la fel au aruncat și pe tânărul Gheorghe, dar cuiele s-⁠au îndoit și nu s-⁠a înfipt niciunul în trupul lui. Apoi l-⁠au aruncat peste țepi de fier și l-⁠au călcat în picioare ca să se înfigă. Așa Manuil și-⁠a dat în curând sufletul în mâinile lui Dumnezeu, iar Gheorghe a rămas țintuit douăzeci și patru de ore, cu durere de nesuferit; văzând că tot mai trăiește, turcii l-⁠au împușcat în cap. Creștinii au primit îngăduința să îngroape moaștele mucenicilor la locul muceniciei. Pomenirea lor este la 6 aprilie.