Teodor Kolerov

Sfântul Sfințit Mucenic Teodor Kolerov, preot, s-⁠a născut în 1882 în satul Semionovskoe din gubernia Tver, în familia preotului Xenofont Zaharievici și a soției lui Elisabeta Ivanovna. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 29 noiembrie 1929, împreună cu mucenicii Anania Boikov și Mihail Boldakov.

Preot la Kimri

În 1905 a terminat seminarul din Tver și a fost hirotonit preot în satul Kliucevoe. În 1911 a fost mutat în satul Stolbovo, iar un an mai târziu a devenit paroh la biserica Schimbării la Față, tocmai terminată, din orașul Kimri. Prin slujirea lui plină de râvnă a câștigat repede inimile credincioșilor. Deși tânăr, a ajuns părinte pentru enoriașii săi, iar în împrejurări grele oamenii mergeau la el după sfat.

Autoritățile sovietice i-⁠au observat repede autoritatea. La începutul lui septembrie 1919, secția secretă a Cekăi gubernei a trimis telegrame în toate orașele ținuturilor, cu poruncă de arestare ca ostatici a tuturor oamenilor mai de seamă. Între ostatici a fost arestat și părintele Teodor, învinuit că „a organizat un concert duhovnicesc fără aprobarea organelor sovietice”. A fost eliberat curând, dar prigoana a continuat: i-⁠au luat mobila și alte lucruri.

Mișcarea reînnoitoare

În 1922, în vremea foametei, a confiscărilor de valori bisericești și a organizării mișcării reînnoitoare de către puterea sovietică, părintele Teodor, care se interesa mereu de viața Bisericii, a mers la Moscova la congresul clerului reînnoitor, care s-⁠a ținut în august. Întors la Kimri, a primit numirea de împuternicit pentru ținuturile Kimri și Kașin. La 31 august a ținut o adunare cu clerul din Kimri, unde a povestit despre congres. La sfârșitul lui septembrie, când s-⁠a produs o schismă între reînnoitori, părintele Teodor, cuprins de groază la vederea dezbinării, a rupt orice legătură cu ei. I-⁠a scris episcopului Petru (Zverev) al Tverului cu pocăință, iar episcopul i-⁠a pus oprire de la slujire. Părintele Teodor a suferit cumplit pentru despărțirea de Sfântul Altar și a scris din nou episcopului, cerând ridicarea opreliștii. Interdicția a fost ridicată curând, iar părintele a slujit din nou la biserica Schimbării la Față.

Închiderea bisericii

Între timp prigoana a crescut: autoritățile i-⁠au luat două încăperi din casa bisericii și l-⁠au anunțat că vor lua toată casa, astfel că a trebuit să-⁠și zidească alta, în 1927. Tot în acel an consiliul orășenesc din Kimri a cerut VȚIK să închidă biserica Schimbării la Față. În iulie 1928 VȚIK a hotărât închiderea, iar în mai 1929 a sosit hotărârea. La 19 mai, la ultima slujbă, biserica era plină. Părintele Teodor a citit hotărârea de închidere și a îndemnat pe credincioși să se supună, dar ei nu au vrut. A doua zi, când a venit comisia să facă inventarul, a întâlnit o mulțime care nu a lăsat-⁠o să intre. Credincioșii au făcut de gardă lângă biserică, uneori adunându-⁠se până la trei sute de oameni. Părintele Teodor a ieșit de mai multe ori la popor, cerându-⁠i să cedeze biserica, ca să nu pătimească nevinovați. Abia după trei zile oamenii au început să se risipească. Părintele Teodor, starostele Anania Boikov și Mihail Boldakov au fost arestați.

Douăzeci de acuzați au fost aduși în fața instanței la 20 octombrie, transportați noaptea pe o barjă deschisă pe Volga. În ciuda amenințărilor acuzatorilor și a dușmăniei publicului ales dinadins, acuzații s-⁠au purtat cu bărbăție și nu s-⁠au recunoscut vinovați. La 27 octombrie s-⁠a citit sentința: preotul Teodor Kolerov, starostele Anania Boikov, membrii consiliului bisericesc Dimitriev și Zakurin și Mihail Boldakov au fost condamnați la moarte (condamnarea lui Dimitriev și a lui Zakurin a fost apoi anulată, din motive neclare). Apărătorii au făcut recurs. În timpul recursului părintele Teodor a fost mutat la Taganka, în Moscova, unde i s-⁠au îngăduit zilnic vizite ale rudelor. Soția, Ana Mihailovna, a făcut tot ce a putut. La 20 noiembrie i s-⁠a anunțat că sentința de moarte a fost confirmată. Pe marginea unui canonic din celulă a scris: „20/XI, 21/XI, 22/XI, plâns trei zile”. Nu putea ține un jurnal, dar în rugăciunile și cântările alcătuite de sfinți găsea ceea ce simțea și sublinia acele rânduri, așa încât a rămas un jurnal al simțirilor lui scris de sfinți.

Ultimele zile

La 29 noiembrie ziarele de dimineață au publicat că preotul Teodor Kolerov, starostele Anania Boikov și mirenul Mihail Boldakov au fost împușcați. Dar părintele era încă în viață, iar seara i s-⁠a dat o vizită cu soția și fiul. A ieșit la ei slab, istovit, dar liniștit și luminat. Știa că va fi ucis în curând și că Domnul va primi suferința și jertfa lui. Punându-⁠și mâna pe capul fiului, a vorbit liniștit cu Ana Mihailovna. Când a venit paza să-⁠l ducă la împușcare, pe prima pagină a canonicului a scris: „29/XI, ora 11 noaptea”.

Despre Mihail Boldakov, pagina spune că era orășean din Kimri, fratele psalmistului bisericii Schimbării la Față, dar nu era enoriaș al ei, rar se afla în Kimri, fiind ocupat cu o grădină de zarzavat în regiunea Kaluga, și nu era în oraș în zilele acelea. Teodor se pomenește la 29 noiembrie (stil nou), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 7 februarie, în Soborul sfinților din Tver, la 18 iulie, și în Soborul sfinților din Moscova, la 5 septembrie, aceste trei fiind zile schimbătoare.