Teodor Smirnov

Sfântul Sfințit Mucenic Teodor Smirnov, diacon, s-⁠a născut la 5 aprilie 1890 în satul Ramenie din ținutul Volokolamsk, gubernia Moscova (azi raionul Șahovskoi), în familia citețului Vladimir Smirnov. A fost împușcat la 5 iulie 1938, locul îngropării fiind necunoscut.

În 1913 a absolvit trei ani la seminarul din Vifania. S-⁠a căsătorit cu Ana, fiica preotului Vasile Ivanovici Orlov, al cărei frate, preotul Serghie Orlov, a pătimit și el mucenicește în vremea prigoanelor atee. La 5 aprilie 1913 a fost numit diacon la biserica Învierii din Ramenie și curând după aceea hirotonit; până în 1917 a fost învățător de religie în școlile din Mihalevo și din alte sate. La 16 noiembrie 1917 a fost mutat la biserica Pogorârii Duhului Sfânt de la cimitirul Lazarevski din Moscova. La 28 octombrie 1920 a primit dublul orar. În 1932 biserica de la cimitirul Lazarevski a fost închisă de autorități, iar diaconul Teodor a fost mutat la biserica icoanei Maicii Domnului „Bucuria nesperată” din Mariina Roșcea, unde a slujit până la arestare. Mulți ani mai târziu, fiul lui își amintea cu mare dragoste de tatăl său, căruia îi datora apropierea de casa lui Dumnezeu.

Diaconul Teodor a fost arestat la 10 decembrie 1937 și închis la Taganka. La 15 decembrie anchetatorul l-⁠a întrebat despre atitudinea față de puterea sovietică; el a răspuns că este loială. Anchetatorul i-⁠a spus că a răspândit zvonuri contrarevoluționare despre prigoana religiei și a clerului și despre închiderile silnice ale bisericilor și că a făcut activitate care ar fi stricat campania electorală pentru Sovietul Suprem. El a negat. Ca martor de serviciu a fost chemat starețul bisericii unde slujea, preotul Arcadie Iankovski, care a completat ancheta cu mărturii. Ca și cum ar fi confirmat cele spuse de martor, la 20 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat pe diaconul Teodor la zece ani de lagăr de muncă, și a fost trimis în orașul Lesozavodsk, în ținutul Primorie, la a 19-a secție a Bamlagului, unde a întâlnit foamea, munca silnică peste puteri și condiții inumane.

La 31 martie 1938 troica NKVD a condamnat la moarte treizeci și unu de deținuți ai lagărului, între ei și pe diaconul Teodor, dar nu li s-⁠a comunicat sentința. Încă trei luni cei osândiți au continuat să muncească. Diaconul Teodor Smirnov a fost împușcat la 5 iulie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Se pomenește la 5 iulie (stil nou), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 7 februarie, și în Soborul sfinților din Moscova, la 5 septembrie, ultimele două fiind zile schimbătoare.