Teohari din Neapolis

Sfântul nou mucenic Teohari din Neapolis (Nevșehir) a fost un tânăr grec din Capadocia care a ales moartea mai degrabă decât să se lepede de Hristos și să primească islamul. A fost mucenicit la 20 august 1740 în Neapolis (azi Nevșehir), în estul Asiei Mici. Este pomenit la 20 august.

Viața

Teohari era grec din Capadocia și a rămas orfan de timpuriu. Potrivit tradiției, pe vremea când statul otoman era în război (sursa rusă pune porunca sultanului de a strânge toți copiii creștini de parte bărbătească în lagăre militare), a fost luat împreună cu alți băieți creștini într-⁠un lagăr. Copilul cerea zi și noapte Domnului să-⁠l izbăvească de chinuri. Odată, cadiul (judecătorul islamic) din Neapolis, trecând prin lagăr, l-⁠a băgat în seamă, l-⁠a scos din lagăr și l-⁠a luat la moșia sa, la slujbă, încredințându-⁠i grija grajdurilor. Într-⁠o seară, soția cadiului l-⁠a văzut pe Teohari rugându-⁠se mult timp, în genunchi și cu mâinile ridicate spre cer. Uimită de evlavia lui, l-⁠a convins pe cadiu să-⁠i dea de soț fata lor. Când cadiul i-⁠a propus lui Teohari să-⁠i devină ginere și să-⁠i moștenească averea, cu o singură condiție, să primească islamul, tânărul a răspuns cu curaj: „Stăpâne, eu m-⁠am născut creștin și nu pot să mă lepăd de credința Mântuitorului meu și a părinților mei.” Judecătorul a socotit răspunsul o ocară și l-⁠a amenințat cu foamea, cu caznele și cu moartea.

Teohari a mers la biserica Sfântului Gheorghe, la arhimandritul Gheorghe, unde s-⁠a spovedit și s-⁠a împărtășit cu Preacuratele Taine, și s-⁠a întors apoi la stăpân. Rămânând neclintit în refuzul lui, a fost aruncat în temniță, multă vreme fără mâncare și cu apă puțină. În acest timp Teohari și-⁠a petrecut zilele în rugăciune, fără să simtă chinul foamei, mulțumindu-⁠se cu picăturile de apă pe care izbutea să le bea din când în când. După un timp, când iar nu a vrut să-⁠și renege credința, a fost legat de un cal și dus la o oră de mers de Neapolis, unde era un plop. Acolo a fost spânzurat, lovit cu pietre și îngropat sub copacul unde a fost mucenicit. Când l-⁠au aruncat într-⁠o groapă săpată acolo, după tradiție, cerul s-⁠a întunecat și a izbucnit o mare furtună, cu tunete și fulgere, care a făcut ca ceata de execuție să se rătăcească și să fie luată de ape, deși vremea fusese senină până atunci. Acestea s-⁠au petrecut la amiaza zilei de 20 august 1740, ceasul în care mucenicul și-⁠a dat duhul.

Cinstirea

Plopul a primit numele „Kanlı Kavak”, în turcă „Plopul sângelui”, și un timp din crengile lui rupte se spune că a curs sânge. Copacul a devenit loc de pelerinaj atât pentru otomani, cât și pentru ortodocși. După schimbul de populație dintre Grecia și Turcia, în urma Tratatului de la Lausanne din 1923, moaștele Sfântului Teohari au fost mutate în biserica Sfânta Ecaterina din Tesalonic, unde se află și azi. O parte din mâna lui dreaptă este expusă permanent în biserică, iar pomenirea lui se face cu procesiune a moaștelor la 20 august. O biserică închinată lui s-⁠a zidit la Anissaras, în portul Hersonissos, lângă Heraklion. Troparul lui îl numește stâlp neclintit, care a răbdat durerea, foamea, străjile, temnița și bicele, a fost legat de un cal și târât din dragoste de Hristos, lovit cu pietre, spânzurat și ispășit sub plopul sângelui, comoara Tesalonicului și lumina Capadociei.