Ștefan I al Ungariei

Sfântul Ștefan I al Ungariei a fost ultimul mare cneaz al ungurilor și primul rege al Ungariei, din 1000 sau 1001 până în 1038. Biserica îl cinstește pentru că și-⁠a adus poporul la credința creștină și a așezat Biserica în țara lui, cu episcopii și mănăstirile ei. A fost trecut în rândul sfinților la Roma în 1083, iar Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului l-⁠a proclamat sfânt în anul 2000.

Copilăria și botezul

S-⁠a născut cu numele păgân Vajk, în jurul anului 975 la Esztergom, deși izvoarele dau anii de la 967 până la 980. Era singurul fiu al marelui cneaz Géza din casa lui Árpád și al Saroltei, fiica unei căpetenii numite Gyula. Familia mamei păstrase legături cu creștinismul bizantin: după un izvor rusesc, bunicul său se botezase la Constantinopol și adusese un monah grec drept episcop, iar Sarolt venise în casa lui Géza cu preoți greci. Cu toate că și părinții erau botezați, Ștefan a fost cel dintâi din familie care a trăit cu adevărat ca un creștin.

Despre botezul lui nu se știe sigur. Legenda cea mare spune că l-⁠a botezat episcopul Adalbert al Pragăi, care a locuit de mai multe ori la curtea lui Géza. Un izvor ortodox spune că a fost botezat de mic după rânduiala greacă. A primit numele Ștefan, după întâiul mucenic. S-⁠a căsătorit în jurul anului 995 cu Gisela, fiica ducelui Henric al Bavariei, din familia imperială a ottonienilor. Preoții și monahii veniți cu ea au sporit propovăduirea și influența Bisericii apusene.

Domnia

După moartea lui Géza, în 997, Ștefan a trebuit să se lupte cu Koppány, o rudă păgână, care cerea domnia după vechile obiceiuri și avea de partea lui mulți războinici păgâni. Cu ajutorul cavalerilor din Bavaria și al unor căpetenii de acasă, Ștefan l-⁠a învins. Koppány a căzut în luptă, iar trupul lui a fost tăiat în patru, părțile fiind arătate la porțile cetăților, ca avertisment pentru potrivnici.

A fost încoronat la 25 decembrie 1000 sau la 1 ianuarie 1001, cu o coroană trimisă de papa Silvestru al II-⁠lea. Prin încoronare a dobândit recunoașterea ca rege creștin, fără să ajungă vasal papei sau împăratului. A urmat o serie de războaie cu căpetenii pe jumătate neatârnate, între care unchiul său Gyula cel Tânăr, domnul Transilvaniei, și Ajtony, în ținutul Mureșului, prin care a unit bazinul Carpaților. În 1030 a silit armata împăratului Conrad al II-⁠lea să se retragă din Ungaria.

Un stat creștin

Ștefan a împărțit țara în episcopii, a ridicat Esztergomul la rang de arhiepiscopie și a făcut independentă Biserica din Ungaria față de arhiepiscopii Imperiului. După un izvor sunt zece episcopii, după altele cel puțin șase episcopii și o arhiepiscopie. A întemeiat mănăstiri benedictine, între care Pannonhalma, cea dintâi, închinată Sfântului Martin, apoi Pécsvárad, Zobor și Bakonybél. A hotărât ca fiecare zece sate să ridice o biserică și să o înzestreze. Ca duminica să fie zi de biserică, a rânduit ca târgurile să se țină în acea zi, de aceea ungurii o numesc până azi cu un cuvânt care înseamnă „ziua târgului”.

A dat legi legate de viața creștină, a pedepsit aspru pe cei ce nesocoteau datinile creștine, a împărțit țara în comitate, în jurul cetăților, conduse de ispani regali, și a pus să se bată monedă. Țara lui a trăit multă vreme în pace și a devenit drum al pelerinilor și negustorilor între Apus, Țara Sfântă și Constantinopol. El îi întâmpina adesea pe pelerini și a făcut cămine pentru ei la Constantinopol, Ierusalim, Ravenna și Roma. Pentru fiul său Emeric a scris îndemnuri, în care îl sfătuiește să țină credința, să cinstească episcopii, să judece drept și să primească pe străini.

Încercările și adormirea

Ștefan și-⁠a pierdut copiii, unul câte unul. Cel mai mare, Emeric, a murit în 1031 la o vânătoare, lovitură de care regele nu și-⁠a mai revenit. Legendele povestesc că în ultimii ani veghea în rugăciune și spăla picioarele săracilor. Vărul său Vazul, cel mai îndreptățit la tron, a fost orbit după ce a fost bănuit că a luat parte la un complot, iar ca urmaș a fost ales Petru Orseolo, fiul surorii regelui.

Ștefan a adormit la 15 august 1038, la 62 sau 63 de ani, și a fost îngropat în noua lui bazilică din Székesfehérvár, închinată Preasfintei Fecioare, căreia îi închinase țara. După moartea lui au urmat zeci de ani de războaie pentru tron.

Canonizarea și cinstirea

În 1083, regele Ladislau I a pornit canonizarea. La 15 august, mulțimile au început trei zile de post și de rugăciune la mormântul lui Ștefan. Deschiderea mormântului ar fi fost urmată de vindecări, iar la 20 august moaștele au fost ridicate, împreună cu cele ale fiului său Emeric și ale episcopului Gerard de Csanád. Papa Grigore al VII-⁠lea a încuviințat canonizarea.

În vara anului 2000, Sinodul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului l-⁠a trecut în rândul sfinților, iar Biserica Ortodoxă Rusă i-⁠a trecut numele în calendar în 2007. Troparul grecesc îl numește rege blând și cucernic, care și-⁠a pus sceptrul în mâna lui Dumnezeu. Prăznuirea lui este la 20 august. În Ungaria este unul dintre cei mai iubiți sfinți, iar ziua de 20 august este și sărbătoare națională, ziua întemeierii statului. Coroana regală a Ungariei îi poartă numele, iar mâna lui dreaptă, păstrată nestricată, se cinstește la Budapesta.