Samuel

Sfântul Prooroc Samuel a fost ultimul dintre judecătorii lui Israel, proroc și preot, cel care i-⁠a uns ca regi pe Saul și pe David. A trăit în veacul al XI-⁠lea înainte de Hristos, la sfârșitul vremii judecătorilor, când poporul era înfrânt și robit de filisteni. Viața lui este povestită în Cartea întâi a Regilor, iar Isus Sirah îl laudă în capitolul al patruzeci și șaselea.

Nașterea și copilăria

Tatăl său, Elcana, era levit, din ținutul Efraim, și locuia la Ramataim, în ținutul Țof; mama sa era Ana. Elcana avea două soții, pe Penina, care avea copii, și pe Ana, care era stearpă și suferea mult din pricina batjocurii Peninei. La sanctuarul din Șilo, Ana s-⁠a rugat cu lacrimi să aibă un copil, făgăduind că îl va închina Domnului ca nazireu. Marele preot Eli a luat-⁠o la început drept beată, dar, aflând pricina durerii ei, a binecuvântat-⁠o. Ana a născut un fiu și i-⁠a dat numele Samuel, adică „de la Dumnezeu l-⁠am cerut”.

După ce l-⁠a înțărcat, la vârsta de trei ani după tradiție, Ana l-⁠a adus la sanctuarul din Șilo, unde a crescut pe lângă marele preot Eli. Povestea nașterii lui seamănă cu a altor copii dăruiți de Dumnezeu celor stearpi, ca Sara, Rebeca și Rahela. La doisprezece ani, după tradiție, a primit prima descoperire de la Dumnezeu, cum că va cădea pedeapsa peste casa lui Eli, pentru nelegiuirile fiilor săi, Hofni și Fines. Descoperirea s-⁠a împlinit când filistenii i-⁠au biruit pe israeliți, au ucis pe cei doi fii ai lui Eli și au luat chivotul Legii. Eli, aflând, a căzut și a murit, la nouăzeci și opt de ani.

Judecătorul și proorocul

După moartea lui Eli, Samuel a rămas judecător al lui Israel. A chemat poporul la pocăință și la slujirea Domnului și i-⁠a ridicat duhul, așa că israeliții s-⁠au izbăvit de robia filistenilor. După tradiție a întemeiat o școală de prooroci, obște de oameni dedicați rugăciunii și învățăturii, care păstra în popor dragostea de țară și de credință. A judecat poporul până la adânci bătrâneți.

Când a îmbătrânit, israeliții, temându-⁠se să nu rămână fără cârmuire, au cerut un rege, ca celelalte neamuri. Samuel i-⁠a avertizat de primejdia asupritorilor, dar, fiindcă ei stăruiau, a uns ca prim rege pe Saul, din seminția lui Veniamin, după ce Domnul i-⁠l arătase. Cei doi au lucrat un timp împreună în războiul cu filistenii, dar au intrat apoi în conflict, pentru că Saul nu a ascultat de poruncile Domnului. Atunci Samuel l-⁠a uns în taină, la Betleem, pe David, tânărul păstor, și l-⁠a sprijinit în primii ani ai încercării sale cu Saul. A murit în adânci bătrâneți, înainte ca David să ajungă rege, fără să se fi împăcat cu Saul.

Scrierile și cinstirea

Tradiția îi atribuie Cartea Judecătorilor, Cartea Rut și primele douăzeci și patru de capitole din Cartea întâi a Regilor. Moaștele lui au fost aduse din Iudeea la Constantinopol în anul 406. Este cinstit ca proroc de evrei, de creștini și de musulmani, iar Biserica noastră îl prăznuiește la 20 august.