Alexandru Malinovski

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Malinovski (1892-1918) a fost preot în satul Verh-⁠Suksunskoe, din gubernia Perm, și a fost chinuit și împușcat la Krasnoufimsk, la 2 septembrie 1918, împreună cu preotul Lev Erșov, pentru predica în apărarea credinței. Se pomenește la 2 septembrie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, la 11 februarie, cu sfinții Ekaterinburgului, și la 14 februarie, cu sfinții mitropoliei Perm. A fost canonizat în anul 2000, iar în 2002 i-⁠au fost aflate moaștele.

Tinerețea și slujirea

S-⁠a născut la 12 aprilie 1892 în orașul Petrovsk, din gubernia Saratov, în familia preotului Ioan Malinovski; și bunicul lui a fost preot. A învățat la școala orășenească cu două clase, apoi, după mutarea familiei la Volsk, la școala duhovnicească, și apoi la seminarul din Perm. Acolo a cunoscut-⁠o pe Vera, fiica preotului Dimitrie Alexandrovici Zatoplaev, cu care s-⁠a căsătorit; au avut doi fii, Mihail și Valerian. În 1913 a terminat seminarul cu rangul întâi și a fost hirotonit preot, apoi trimis la biserica Schimbării la Față din satul Gamovo. A condus școlile bisericești din Gamovo și Kostarevo și a predat religia. A fost președintele epitropiei parohiale și al societății „Trezvia”, cu care a luptat împotriva beției, boală răspândită în sat; în 1914 a primit brâul preoțesc. În anii războiului s-⁠a străduit să sprijine frontul cu bani, în 1915 a primit scufia, iar în 1916 binecuvântarea arhierească. Era înalt, voinic, cu trăsături nobile și păr creț și bogat. Bun predicator, a îndrumat și a întărit, în vremea grea de dinaintea revoluției, nu numai pe enoriașii lui, ci și pe locuitorii Permului, ținând adesea predici în capela Sfântului Ștefan. În septembrie 1916 a intrat la Academia Duhovnicească din Kazan, iar în 1917, la cererea lui, a fost mutat la biserica Intrării în Biserică din Verh-⁠Suksunskoe, ținutul Krasnoufimsk, unde l-⁠au găsit evenimentele revoluției.

Predica și arestarea

În vara lui 1918, în ținutul Krasnoufimsk au început mari răscoale țărănești, iar luptele s-⁠au dat aproape de Verh-⁠Suksunskoe. După înăbușirea lor au urmat represalii. Părintele Alexandru, în vârstă de douăzeci și șase de ani, a continuat totuși să predice fără teamă în biserică. S-⁠au păstrat fragmente dintr-⁠o predică în care îndemna să nu se îngăduie jefuirea bisericii de către bolșevici: spunea poporului că în Petrograd și la Moscova bolșevicii pun caii în biserici și batjocoresc credința ortodoxă și că trebuie să stea în apărarea sfintelor lor lucruri. În urma denunțului a doi milițieni de volostea, care auziseră predicile, părintele a fost arestat. Din Krasnoufimsk fusese trimis în sat un detașament de ostași roșii; credincioșii, văzându-⁠i de departe, au tras clopotul de alarmă. Preotul era în biserică; au încuiat-⁠o pe dinafară. Comandantul detașamentului a trecut cu greu prin mulțime, a spart lacătul și a intrat. Părintele Alexandru stătea în altar cu crucea în mână, înălțând ultimele rugăciuni înaintea Sfântului Altar. Binecuvântându-⁠și turma, a ieșit. Enoriașii umpluseră piața și nu lăsau pe ostași să treacă, dar au fost respinși cu patul puștii, iar preotul a fost urcat într-⁠o căruță și dus la Krasnoufimsk; mulți dintre enoriași au alergat mult timp după căruțe.

Mucenicia și moaștele

Părintele a fost dus la închisoarea din Krasnoufimsk, iar pe drum ostașii l-⁠au arestat, în biserica orașului, pe părintele Lev Erșov; au fost puși în aceeași celulă. În noaptea spre 2 septembrie, preoții au fost legați unul de altul cu sârmă ghimpată și, după mărturia unui deținut din aceeași celulă, împușcați „în afara orașului, la așa-⁠numita Rovina Rece”. Curând după aceea au intrat în Krasnoufimsk unitățile Armatei Albe. Trupurile celor doi preoți și ale altor victime ale terorii roșii au fost găsite în pădure, după cimitirul Inochentievski. La 24 septembrie ei au fost înmormântați cu cinste în catedrala Sfintei Treimi din Krasnoufimsk, în curtea catedralei, lângă mormântul protoiereului Alexie Budrin, care și el murise ca mucenic de mâna roșilor. În 1935 catedrala a fost închisă, mormintele au fost nivelate, iar mai târziu pe loc s-⁠a făcut un autodrom.

În anul 2000, prin hotărârea Soborului Arhieresc, preotul Alexandru Malinovski a fost trecut în soborul noilor mucenici din eparhia Perm, iar la 21 iulie 2002, în ziua Icoanei Maicii Domnului de la Kazan, după Sfânta Liturghie și procesiune, au fost aflate cinstitele moaște. S-⁠a deschis zidăria de cărămidă a criptei și s-⁠a găsit un sicriu larg, în care se odihneau rămășițele a doi slujitori. Moaștele părintelui Alexandru se aflau la peretele de miazăzi. Preotul era îmbrăcat într-⁠o rasă de brocart cu fire de aramă, împodobită cu broderii și mărgele și cu nasturi de aramă. În sicriu s-⁠au găsit o Evanghelie și două cruci, de piept și de altar. S-⁠au păstrat șuvițe de păr lung și creț, parțial pielea și mușchii. Capul era plecat spre umărul drept, sub orbita stângă se vedea o gaură de glonț. Vertebrele gâtului erau vătămate, iar femurul stâng rupt, semn că preotul fusese bătut înainte de a fi ucis. După rămășițe s-⁠a stabilit înălțimea lui: un metru și nouăzeci de centimetri. Săpăturile s-⁠au făcut sub cântarea acatistelor și, după mărturia celor de față, unii au simțit bună mireasmă. Expertiza a găsit asemănarea de portret între chipul de viață al părintelui Alexandru și sfintele lui moaște și din craniu s-⁠a scos un glonț de revolver Nagan de 7,62 milimetri. La 5 decembrie 2002 moaștele părintelui Lev și ale părintelui Alexandru au fost mutate spre închinare în catedrala Sfintei Treimi din Krasnoufimsk.