Teopempt

Sfântul Sfințit Mucenic Teopempt, episcopul Nicomidiei, a pătimit în vremea prigoanei lui Dioclețian (284 până la 305) și a fost una dintre primele victime ale acestei prigoane. Calendarul nostru nu-⁠i dă o zi în menaion, iar izvoarele noastre îl pomenesc la 5 ianuarie, cu Sfântul Teona, și, după un izvor sârb, și la 11 iunie. Anul morții este dat ca 303. Viața lui este povestită pe larg la pagina Sfinților Teopempt și Teona.

Mărturisirea

Se spune că Teopempt a refuzat să se închine idolului zeului păgân Apolo și a mărturisit că Hristos este Dumnezeu. A fost arestat numaidecât și adus înaintea împăratului, care a început să-⁠l chinuiască. L-⁠a aruncat mai întâi într-⁠un cuptor înroșit, din care a ieșit nevătămat, după povestire, printr-⁠o minune. Văzând aceasta, Dioclețian a susținut că minunea se datorează magiei și a poruncit să-⁠i ia apa și hrana timp de douăzeci și două de zile, dar și atunci a rămas viu și sănătos prin minune, după cum unii au văzut aici o asemănare cu istoria celor trei tineri din cuptorul de foc.

Apoi împăratul a chemat pe renumitul vrăjitor Teona, ca să-⁠l otrăvească pe Sfântul Teopempt. Teona a încercat de mai multe ori, dar fără izbândă, iar aceasta l-⁠a îndemnat să primească creștinismul. Amândoi au fost închiși, iar în temniță Sfântul Teopempt l-⁠a botezat pe Teona, l-⁠a învățat credința creștină și i-⁠a schimbat numele în Sinesie.

La ultima încercare nereușită a lui Dioclețian de a-⁠l schimba, Teopempt a fost chinuit și i s-⁠a tăiat capul, iar Teona a fost îngropat de viu într-⁠un șanț adânc acoperit cu pământ.

Imnografia

Troparul îl laudă ca pe un arhiereu împodobit cu veșmântul preoției, care a biruit pe vrăjmaș ca un atlet și a adus la cunoașterea adevărului pe slăvitul Teona, venit la Domnul. Condacul îl numește slujitor al tainelor și al harului, care a povățuit prin lupta muceniciei pe Teona la credința cea dumnezeiască, și cântă că Hristos este temelia mucenicilor. Izvoarele noastre spun că Biserica Greacă l-⁠a canonizat.