Teopempt și Teona

Sfinții Mucenici Teopempt și Teona au fost uciși de păgâni la Nicomidia, în timpul prigoanei lui Dioclețian, la începutul secolului al IV-⁠lea. Teopempt era episcopul orașului, iar Teona un vrăjitor chemat să-⁠l piardă, care a crezut în Hristos. Sunt pomeniți la 5 ianuarie. Izvoarele noastre nu se înțeleg asupra anului: unul dă 303, altul 298.

Prigoana de la Nicomidia

Prigoana a fost mai aprigă după ce în palatul imperial din Nicomidia a izbucnit un incendiu, pentru care păgânii au învinuit pe creștini. Se spune că în ziua Nașterii Domnului au fost arși într-⁠o biserică până la douăzeci de mii de credincioși. În 302 a suferit Antim al Nicomidiei. Prigoana nu i-⁠a înfricat pe creștini, care și-⁠au mărturisit credința și au primit moartea pentru Hristos.

Teopempt a fost urmașul lui Antim în scaunul episcopal al Nicomidiei. Vestea Dumnezeului celui unic, Isus Hristos, și mustrarea idolatriei erau predica lui. Chemat de împărat, a refuzat să se închine idolului lui Apolo. Pentru neascultare a fost aruncat într-⁠un cuptor înroșit, dar a rămas viu. Noaptea, împăratul s-⁠a dus acolo cu o ceată de ostași și l-⁠a văzut pe sfânt viu și rugându-⁠se lui Dumnezeu. Atribuind minunea vrăjitoriei, Dioclețian a poruncit să fie înfometat și însetat douăzeci și două de zile, dar prin voia lui Dumnezeu mucenicul a rămas în viață. După izvorul sârb, i-⁠a răspuns împăratului cu cuvintele Scripturii să nu se teamă de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu-⁠l pot ucide, și a fost bătut mult și chinuit în felurite chipuri.

Teona

Împăratul, nevrând să recunoască puterea lui Dumnezeu, l-⁠a socotit pe Teopempt un simplu vrăjitor și a chemat pe vrăjitorul său, Teona. Acesta a pregătit o turtă în care a pus otravă și i-⁠a dat-⁠o lui Teopempt, care a mâncat-⁠o și a rămas viu. Teona a făcut o turtă nouă, cu otravă mai tare, și Teopempt, după ce a mâncat-⁠o, a rămas nevătămat. După izvorul sârb, otrava a fost dizolvată în apă, iar Teopempt a făcut semnul crucii peste pahar și a băut. Atunci Teona s-⁠a declarat el însuși creștin și a strigat că se închină Celui Răstignit. Au fost trimiși amândoi în închisoare, unde episcopul l-⁠a botezat pe Teona și i-⁠a dat numele Sinesie, adică „plin de înțelepciune”.

Împăratul l-⁠a scos pe Teopempt din temniță, l-⁠a supus la noi chinuri și apoi i-⁠a tăiat capul. Teona nu a vrut să aducă jertfă idolilor, iar împăratul a poruncit să fie îngropat de viu într-⁠un șanț adânc, unde a murit.

Slujba și icoana

Slujba lor se află în Minei și se săvârșește la 5 ianuarie, în ajunul Botezului Domnului. În aceeași zi se pomenește și Sfânta Cuvioasă Sinclitichia a Alexandriei, și de aceea slujba are trei părți. Sfinților Teopempt și Teona le sunt închinate trei stihiri la „Doamne, strigat-⁠am”, și un canon de glasul al șaptelea, fără condac.

Pictorul de icoane V. D. Fartusov scrie că Sfântul Teopempt se înfățișează ca om de vârstă mijlocie, de tip grecesc, cu barbă mică și rotundă, în felon și omofor, iar Sfântul Teona, în creștinătate Sinesie, ca un egiptean cu mult păr cărunt, barbă mare și lată și păr lung, în tunică și manta lungă, ca un vrăjitor, într-⁠o haină bogată cu brâu larg peste tunică. Sfinții sunt pomeniți la 5 ianuarie și de Biserica Sârbă, care sărbătorește în aceeași zi 18 ianuarie după calendarul nou.