Sinclitichia din Alexandria

Sfânta Cuvioasă Sinclitichia din Alexandria a fost o ascetă și mumă a pustiei din Egiptul roman, în veacul al IV-⁠lea. Biserica îi păstrează viața, atribuită Sfântului Atanasie cel Mare, și cuvintele ei de învățătură, adunate în Pateric. A trăit în osteneală, post și rugăciune și a fost mama duhovnicească a multor fecioare. Este pomenită la 5 ianuarie.

Familia și alegerea

După Viață, s-⁠a născut într-⁠o familie nobilă și bogată din Macedonia, care s-⁠a mutat în Alexandria. Avea o soră oarbă și doi frați, dintre care unul a murit mic, iar celălalt, după un izvor, a plecat în pustie. Frumoasă și cu partide bune, a fost cerută în căsătorie de mulți, dar i-⁠a respins pe toți, iubind curăția fecioriei, deși părinții ei, care sperau să-⁠și păstreze neamul prin căsătoria ei, se împotriveau. Și-⁠a tăiat părul ca semn că devenise altă făptură. Anii și datele nașterii și morții nu se știu, iar izvoarele dau veacul al IV-⁠lea, cu diferite socoteli.

După moartea părinților, a dat săracilor averea și s-⁠a retras cu sora ei oarbă într-⁠o chilie, după un izvor într-⁠un mormânt aparținând rudelor, în afara cetății. Faima nevoințelor ei s-⁠a răspândit repede și multe fecioare și femei cucernice veneau să viețuiască sub îndrumarea ei, deși ea se împotrivea. A ajuns învățătoare a monahiilor, care le învăța prin cuvânt și prin pildă.

Învățătura

Patericul păstrează douăzeci și opt de cuvinte ale ei. Învățătura ei este plină de citate din Scriptură și de imagini din viața de toate zilele, mai ales din navigație, mare, treburile casei și cele ale femeilor. Spre deosebire de unii asceți ai vremii, a legat viața gospodărească de cea duhovnicească. Se spune că ar fi zis: dacă este vreme de post, să nu te scuzi cu boala, căci și cei care nu postesc cad în aceleași boli. Și: precum o comoară descoperită este prădată iute, așa și virtutea, când este făcută cunoscută, se întunecă și se pierde. Un izvor spune că înțelepciunea ei nu a venit din cărți, ci din suferință și din rugăciune de zi și de noapte.

Boala și moartea

Sinclitichia a murit la 5 ianuarie, la optzeci de ani, după un izvor la optzeci și trei sau optzeci și patru, după o boală de trei ani, un cancer la gură. A refuzat tratamentul, deși boala îi desfigurase fața, dar a primit în cele din urmă, ca să nu-⁠și molipsească îngrijitorii. Nu i se atribuie minuni, nici măcar după moarte. Un izvor sârb dă pentru moarte anul 350.

Viața și cinstirea

Este singura dintre sihastre, afară de Sfântul Antonie, a cărei viață s-⁠a scris. Viața ei, atribuită Sfântului Atanasie, a fost făcută cunoscută în jurul anului 450, probabil în Palestina, deși unii cred că este anonimă. Cercetătorii observă că singurele amănunte despre persoana ei se găsesc în această viață, care poate fi mai ales învățătură monahală în haina unei vieți de sfânt. Biserica Ortodoxă o pomenește la 5 ianuarie, în ajunul Botezului Domnului, laolaltă cu pomenirea mucenicilor Teopempt și Teona. Slujba ei se află în Minei și cuprinde trei stihiri și un canon.